Sunt o stupidă

De ce?

Pe lângă multele motive, pentru că am melancolia vârstei. La mine nu funcționează absolut deloc ideea că important e să ai sufletul tânăr și alte bullshituri. Zău că nu.

Ieri, în fața mea, mergea un domn. Un domn cu un mers tare zvelt și viguros. S-a oprit la nenea din colț să cumpere două legăturici de ceapă. A zâmbit cu un zâmbet imens. Și a mers mai departe, fâlfâind sacoșa în aer, așa cum făceam noi când eram mici și ne trimiteau ai noștri după pâine. Avea părul vâlvoi într-un mod foarte rebel - freza lui de agățat gagici în cluburi. Doar că era alb. Complet alb. La fel ca și barba. Hainele lui moderne- o pereche de converși, niște blugi cu turul lăsat , un tricou lălâu - stăteau pe un trup mult mai uscat, prea deshidratat, plin de riduri. Și-atunci am înțeles. Omul ăsta a îmbătrânit atât de repede, încât n-a apucat să-și dea seama. A coborât din pat vlăjgan, a căscat de i-au trosnit fălcile, apoi s-a îmbrăcat. Și-a aruncat hainele cu care fusese îmbrăcat aseară în oraș - voia doar să coboare până jos. Când a urcat în lift, i s-a părut că îl doare spatele. Când a apăsat pe butonul P, a văzut că degetele lui erau uscate și mîinile pline de vene vineții. Când a ieșit din bloc, i s-a părut că-l dor oasele, că obosește după doi pași și că respiră greu. Și tot n-a înțeles. Bărbatul din fața mea, cu mers tare zvelt și viguros, n-a vrut să priceapă că a îmbătrânit dintr-o dată.

Un bătrân, astăzi, în metrou, vorbea singur. Dădea din degete, argumenta și contrargumenta de unul singur. Dar nu vorbea cu voce tare, doar mormăia. Se uita în stânga și-n dreapta, să se asigure că nu-l vede nimeni. Eu îl vedeam. Din dreapta. Și m-am gândit că n-aș vrea totuși să ajung aici. Vreau să mă opresc la a vorbi cu pisicile și cu lucrurile din jurul meu - nu cu mine.

Acum, un tânăr îmi vorbește. Îmi vorbește puțin și prevăzător. Probabil se gândește că cepulameavreaastadelaminebă și are dreptate. Singurul lucru e să mai văd cum e să ai 17 ani, părul blond cu rădăcine șatene și să dai teza mâine. Atâta mai vreau.Aș vrea să existe o modalitate în lumea asta prin care să cunosc mulți liceeni și să mă împrietenesc cu ei. Dar nu există, pentru că eu sunt o nesociabilă și blazată. Și o să îmbătrânesc și eu la fel de repede ca domnul din fața mea cu mersul tare zvelt și viguros și-o să vorbesc singură, fără să apuc să mă mai tund vreodată pentru că nu-mi plac rădăcinile mele.

Sunt stupidă, știu.