Cand o sa asculti 'shake me down', o sa stiu ca te gandesti la mine.

Random thoughts V (cred)

Gandeste-te pentru o secunda la asta.
Cand vinzi imagini goale, iti vor cadea toate, gramada, in cap.
Cand alergi himere, fantome lasate in urma de alti oameni...
Cand...cand in fine iti creezi un univers imaginar cu printi si printese...
Cand dai lectii de morala si shituri unor oameni care ti-au construit si daramat in acelasi timp tie castelul de nisip...
Cand vrei sa fii peste tot...cand in fine stii ca imaginea mea n-o sa dispara niciodata de acolo si te chinui si faci tot ce poti si-ti lasi viata si prieteni ca sa arati ca tot ce poti e mult si...
Cand...cand ti-e frica de te caci pe tine ca o sa se termine si in acelasi timp e dureros, te roade, te umple de furie ca tu nici macar n-ai avut parte de ceva intreg, compact, a fost in pieces...little pieces...ce-a mai ramas dupa ce am luat eu tot; am luat tot calabalacul cand am plecat, am luat toate lucrurile frumoase, toate operele de arta si mi le-am pus frumos in minte, mi-am decorat o camera pe care oricum o tin incuiata mereu si mori de ciuda ca nu ti-am lasat nimic...
Cand stii ca oricum ce pretuiesti tu cu pretul vietii n-a fost destul de bun pentru mine si am lasat in urma o ruina...
Cand te joci cu jucaria stricata a altui copil...ce trist
Cand pozezi in siguranta dar vibrezi ciuda, ura si frica prin toti porii acneici ai pielii tale neingrijite...
Oh
Cand vinzi imagini goale, iti vor cadea toate, gramada, in cap.
Gandeste-te pentru o secunda la asta.

Let this be our song, he said.

Scriu asta aici ca sa nu te uit.
Nu imi gasesc cuvintele sa scriu despre tine, nu s-au inventat inca in nicio limba combinatiile de sunete potrivite sa descrie cine esti tu pentru mine.
Barba de dac si ochi de un pamant umed, dimineata, vara, dupa ploaie, in padure. Intre frunze cazute si ramuri subtiri si firave, intre urme de cerbi si pasi stersi de oameni mici si slabi. Acolo is ochii tai.
Vocea cuminte, de om bun la suflet, desi oh stiu prea bine ca nu esti. Voce de citit poezii, langa in pahar de vin, cum mi-ai zis tu pe fundal de metrou gresit.
Pe Venus la tine eram doar noi doi si eu eram legata. Ce prost. Ce parca ai putea vreodata sa ma legi tu pe mine, cu bratele alea firave de pianist al aromelor, cu pisica aia cheala tatuata agresiv pe dosul palmei.
Pe Venus la mine eram noi si mai multa lume si eu ti-am spus 'de-asta te iube...' si mi s-au infipt cuvintele in gat ca un os de peste. Cum sa spun asta? Cand eu n-am spus asta decat o data, pe intuneric, unei maini care imi mangaia degetul arator, cetos, de jumatate de ora? Si tu mi-ai spus 'vezi, tu pui prea multe ziduri intre noi' si eu nu ti-am spus dar m-am gandit 'ce prost esti, cate ziduri am daramat pentru tine si cati pereti am zgariat pana la temelie cu unghiile goale, vinetii', dar nu ti-am spus, doar am zambit. Cum sa spun asta? Cand eu n-am mai spus asta decat o data, cu fundul pe parchetul rece si sufletul in buzunarul altcuiva, in avion, in drum spre alt cer si alte ploi si alte pisici.
In gand la mine, in gand la tine, inima bate intre paranteze rotunde. Zboara tot insectarul din clasa a 6-a in stomacurile noastre goale doar cand te aud si ma auzi si imi spui 'de ce tipi?' si spun 'nu tip, doar am emotii ca te aud'.
'N-am simtit niciodata asta', mint. 'Nici eu', minti. Si intre paranteze rotunde alearga fantome de iubiri neimplinite, singuratate si strans din umeri.
Ah, ce-mi faci tu mie, cu vocea aia firava de om bolnav sau poate doar obosit. Cu bidimensionalitatea asta dureroasa a...a tot. Cu parantezele tale rotunde si mesajele de dimineata. Cu fluturi si tot regnul animal in capul meu. Cu 'viata e frumoasa si dupa...', 'si dupa...?', 'stii tu!'.
Normal ca stii.
Vezi, n-am cuvinte sa scriu despre tine.

Omul moment II

Omul moment apare de nicaieri si nu sta.
Vine cu ochi caprui si zambet turtit, botos, de copil razgaiat.
Vine inalt, cu un ras din alta lume si un corp perfect.
Vine cu aiureala din gesturi si mainile dure, muncite si brate perfecte si bronzate.
Vine cu parul lung cazand abstract pe spatele tau gol.
Vine cu vin si un pachet de tigari si pisicile tale il plac.
Vine cu un tricou frumos si tatuaje pe coate.
Vine cu vodka cu suc de fructe de padure si o muzica stupida, abstracta.
Vine c-o barba de dac si fiare in urechi.
Vine c-o supa crema de legume.

Vine si nu sta. Uneori vine iar, alteori doar o data. Asa e omul moment, nu sta in momentul tau mai mult de un moment. Ca si viata ta si ce simti si ce gandesti - doar un moment intr-o lume grabita, seaca, saracita de momente.

Vine si iti arata ca viata e mai mult decat o inima franta si un vis urat. Vine si iti tine de urat un moment in momentul tau, un moment mai mult decat deloc.

Vine si te invata sa uiti, sa nu mai crezi, sa nu mai speri ca oamenii sunt mai mult de un moment in viata ta.

Omul meu moment, format din multe momente cu multi oameni moment, vine si nu mai sta decat cate un moment pe moment, fara sa grabesca timpul, fara sa-l prostitueze pe niste abstracte concepte sociale inventate sa ne faca sa credem in 'pentru tot restul vietii' si 'mereu' si 'niciodata'.

Am invatat sa iubesc toti oamenii mei moment, cu brate bronzate si tatuaje pe coate, cu ochi frumosi si zambete de luni si semne pe gat.

Sevraj

Sevraj.
Nu e ca nu mai vorbim, ca oricum nu mai vorbim de mult. Sau poate nu ne-am vorbit niciodata.
Nu e ca nu-ti mai vad ochii de un cer naucitor, usor strabisti si aroganti, ca oricum nu am vazut in ei prea multe. Sau poate n-am vazut niciodata nimic.
Nu e ca nu pot sa te mai strang in brate, sa ma ascund sub tine, in noptile noastre geroase de iarna, cu ploi si ninsori si 'niste domni si fii' si vin fiert, ca oricum ai fost un trup gol de suflet langa mine. Sau poate nu ai fost deloc.
Nu e ca nu mai pot sa-ti aud vocea graseiata, cu un aer usor goesc, ca oricum nu spuneai prea multe. Sau poate nu mi-ai spus nimic nicicand.
Nu e ca nu mai pot sa-ti simt mirosul ala atat de specific, a lenor si tinerete ruinata, arsa intre foite si cearceafuri sifonate, ca oricum nu ti-am mirosit nicicand sufletul.
Nu e ca nu mai esti al meu, ca oricum nu ai fost, evident, nicicand al meu.

E un sevraj de a te sti bine. Fericit. Alintat. De a stii ca, sub acelasi cer ca mine, zambesti. Ca, sub aceeasi ploaie, nu te mai gandesti la mine.

Sevraj de fericirea pe care nu ti-am dat-o niciodata.

Sevraj de ce am iubit, naiv, imaginar la tine.

Sevraj de sarut de cozonac si microbuz.

Sevraj de lacrimi false, rimel pe hanorac si cheia rasucindu-se pentru ultima data, agresiv, neiertator in usa. Si plansul imfundat de pe scari.

Sevraj de nimicuri, de supa la plic ascunsa inocent intre foile 'maestrului si margaretei', cartea noastra.

Sevraj de 'long gone day' cu o singura manusa pe mana.

Sevraj de ursi si maimute.

Sevraj de imagini tinute cu grija la naftalina. Sevraj de a te iubi. Sevraj de tinerete proaspata, cu inimi nefrante, cu mult curaj si un inel de bere. Sevraj de filme proaste.


Respir. Adanc. Ma scutur pe interior. Nu ai mai ramas. Deloc. In mine.