:(

Ma cam retrag pentru o perioada. Stiti voi, facultatea. Aaaah, o sa ma mut la camin, Stoian Militaru. Sa-mi faceti o vizita, care puteti :)). Ah, da. Sunt cam trista. Si racita. Deci nu imi prea arde de scris. Oricum, cred ca o sa las pe-aici ceva sa comentati cat lipsesc. Sa va fie dor de mine ba :)) Aaaaa, nu stiu ce sa mai zic. :-? Atat. Mi-am schimbat si numarul de telefon si pe net n-o sa prea intru, deci sa nu ma dati la disparuti. Cine vrea numarul, azi o sa fiu toata ziua pe mess. Deci pa pa!

Saaaa...

Sa respiri odata cu el! Sa te cronometrezi si sa-ti numeri bataile inimii. Sa vrei sa stii mereu ce face, ce a facut in lipsa ta. Sa inventezi un limbaj secret, pe care doar el sa-l cunoasca. Sa comunici cu el doar din priviri. Sa te minti ca-l cunosti cel mai bine din lume. Sa ii adori defectele. Sa il vezi perfect. Sa-l aperi. Sa ai incredere in el. Sa ii accepti voit toate minciunile. Sa nu-ti fie teama sa ii spui tot ce crezi despre el. Sa ii retii chiar si cel mai mic si insignifiant gest. Sa il simti atunci cand minte sau cand e preocupat de ceva. Sa te temi mereu ca poate e vina ta ca el e trist. Sa nu simti ca timpul dedicat in totalitate lui e pierdut. Sa-i cunosti fiecare aluna de pe corp. Sa ii inveti fiecare stil de a zambi. Sa razi la fiecare gluma a lui. Sa-l apreciezi pentru tot ceea ce face bun. Sa-i impartasesti pasiunile. Sa te interesezi de fiecare lucru care il intereseaza si pe el. Sa-i porti hainele. Sa ai grija de el cand e bolnav. Sa-i iubesti cainele, chiar daca e mare si lasa bale. Sa nu-ti fie indiferenta opinia lui legata de hainele sau aspectul tau. Sa te bucuri pentru o reusita, doar daca el e langa tine. Sa nu-i zambesti la fel cum ii zambesti altui baiat. Sa vrei sa fii mama copilului lui. Sa dormi lipita de el. Sa il arati tuturor prietenilor. Sa nu le dai detalii despre el. Sa vrei sa fie doar al tau. Sa-i pastrezi secretele doar pentru tine. Sa nu plangi in lipsa lui. Sa vibrezi cand e langa tine. Sa-i recunosti mersul de departe. Sa-i iubesti grimasele. Sa incerci sa-i imiti vocea. Sa lasi patul nefacut toata ziua, doar pentru ca pastreaza urmele lui. Sa-i accepti toate viciile. Sa ii anticipezi greselile, dar sa nu il opresti de la a le face.
Asa cred ca as defini termenul "sa iubesti". Las lista deschisa, pentru orice alte sugestii.

Confuzie

Nu e ca nu am chef sa scriu, dar nu am de gand sa ma lalai ca de obicei, ci sa scriu ceva foarte scurt. Azi am terminat "Codul lui Da Vinci", de Dan Brown. Multi dintre voi l-au citit, majoritatea au vazut filmul, deci nu e un mister.
Eu, in schimb, am un dubiu. Nu inteleg sfarsitul. Lecs a ras de mine si nu m-a lamurit [a citit si cartea, a vazut si filmul]. In rest, continutul mi-a placut foarte mult, actiunea m-a tinut cu sufletul la gura si am retinut multa informatie care m-a pus pe ganduri. Darrr... Ajutati-ma sa inteleg sfarsitul. Deci Robert a visat sau nu? Sau ce s-a intamplat? Confuzieee!


Off-topic, Lecs despre mine, dupa ce i-am spus ca am incercat sa-mi masor partile corpului, sa vad daca impartite dau intr-adevar numarul phi, asa cum sustinea profesorul in carte, ma rog, stiti voi: "Stii, pentru tine trebuia sa scrie "se citeste, nu se pune in practica" :))". Na, ma, ca acum au vazut toti ce rau esti cu mine.

Eu imi amintesc doar lucrurile bune.

Eu nu-mi amintesc partile rele. Nu. Imi amintesc doar lucrurile bune. Imi amintesc atat de multe lucruri bune, incat ma mir ca plang acum. Ma surprind zambind printre lacrimi, cu buzele umezite de dor, cu obrajii ridati de timp. Singuratatea nu ma amaraste, nu ma inghite, nu ma sufoca. E doar un exercitiu de memorie si descopar fericita ca tot ce am inmagazinat in sertarele vremii trecute sunt intamplarile frumoase. Si in special pe tine. Te stiu in intregime, n-am uitat nimic. Fiecare celula a epidermei, fiecare suflare strivita pe mine, fiecare vibratie a glasului. Tot esti in mine, te pastrez aici si nimeni n-o sa te inlocuiasca.
Eu imi amintesc doar partile bune. Imi amintesc de budinca pregatita de tine, pe care am mancat-o direct din cratita, pe covorul din sufragerie. Era atat de dulce, incat faceam concurs pentru fiecare cana de apa. Pana cand m-am saturat si ti-am dat si tie din cana mea. M-ai privit contrariat, pentru ca tu luai fiecare competitie in serios. Am ras stanjenita. M-ai pupat pe frunte si mi-ai zis ca nu, nu poti bea din apa mea, fiindca o sa te simti invins. Si ce? Erai invins de mine. Era atat de grav?
Imi amintesc de saptamana aia de dormit in cort. Dupa vreo trei zile, erai deja nervos. Tipai des si la un moment dat mi-ai dat o palma. A fost prima dintr-un sir lung si parca nesfarsit. Ziceai ca ai dormit in salbaticie doar pentru mine, pentru capriciile mele de adolescenta hippy si rebela, dar ca nu mai suporti. Apoi te-am culcat cu capul pe genunchii mei si ti-am masat spatele si umerii. Ai adormit repede si profund. M-am jucat in parul tau si ti-am muscat gatul nestingherita. Erai ca un copil in mainile mele. Si ma gandeam melancolica la viitor, ca te-as fi putut avea asa mereu, te-as fi putut modela, te-as fi putut face omul care voiam sa fii. Si vreau si azi! Dar te-ai trezit si m-ai prins in brate si m-ai trantit pe iarba. Eu eram cea posedata, eu eram a ta, doar a ta, prea a ta. Tu...tu esti al nimanui.
Imi amintesc de filmul de groaza, vazut in camera mea de camin. Tu radeai cu lacrimi, cu mainile pe abdomen. Eu imi ascundeam ochii in umarul tau si-n parul tau si-n palmele tale. M-ai pupat pe frunte. Ai strigat: "Tu chiar nu vezi cat e de amuzant?". Nu, nu vedeam. Tremuram. Te-am rugat sa ramai cu mine in noaptea aia si chiar daca m-ai tinut mereu in brate, mi-a fost teama. Mi-era uneori teama chiar si langa tine.
Imi amintesc cand ne-am casatorit. Muream de emotii. Ma gandeam daca sunt pregatita s-o fac. Daca sunt in stare. Nu casatoria in sine ma ingrozea, ci durata ei. Nu m-am gandit nicio clipa ca tu ai putea simti la fel, credeam ca tu esti hotarat, ca tu ma vrei pentru totdeauna. Nicio clipa nu m-am indoit ca ma iubesti. Niciun moment n-am anticipat sfarsitul. Cu atat mai putin atunci, in fata preotului, in rochia aia stramta care-mi strivea sanii si-mi gatuia vocea, atunci cand, tinandu-ma de mana, ai jurat sa fii langa mine toata viata. Ma priveai cu ochii tai mari si albastri, umbriti de sprancenele groase si aproape unite. Credeam ca o sa dureze pe vecie si nu ma saturam sa-ti miros parul matasos, plimbandu-se pe obrajii mei si sa-ti simt luciul buzelor groase alunecand pe gatul meu.
Imi amintesc cum au inceput bataile. Imi amintesc ca si atunci le priveam, ca si acum, ca pe exteriozarea sentimentului de iubire. Ma bateai fiindca-ti pasa. Si voiam sa ma bati. Asa stiam ca ma iubesti si ca greselile mele te dor. Si astazi obrajii mei slabiti asteapta mana ta fina si spatele meu curbat asteapta unghiile tale. Te astept. Inca te astept. Imi bandajez zgarieturile si muscaturile si ascund loviturile, sunt ca si noua. Atunci, prima data, am ras. Ai ras si tu si ai pupat locul lovit mult mult timp. M-ai rugat sa te iert. "Nu mai fac, plomit", ai soptit, tuguindu-ti buzele. Eu am crezut. Desi nu m-a mirat atunci cand ai facut-o din nou. Si din nou. Pana atunci, in ziua aia...
...in ziua aia cand, alergand de la facultate, parca manata de un sentiment de teama, am intrat, trantind usa. Te-am strigat. De multe ori, din ce in ce mai panicata. Nu erai nicaieri. Nu era prima oara cand lipseai, dar ceva m-a facut sa mi se faca frig si frica. Si din ce in ce mai frica, apropiindu-ma de biletul ala. Atat de sec si fals. "Nu te merit. Adio. Te iubesc." Fals. Fals. Dupa atata timp, atat ai putut sa zice. Dar, ca intotdeauna, n-am retinut decat partea frumoasa. Ma iubeai, asa ai zis. Nu-mi mai spusesei de mult timp. Am ras, cu ochii inlacrimati. Am crezut ca o sa te intorci. Cred asta in continuare.
Te astept, cu toate lucrurile bune in minte. Sunt gata sa le povestim impreuna, sa radem de ele, sa ne contrazicem in privinta unora dintre detalii si eu sa-ti dau tie dreptate totusi. Pana cand?

Daca m-as fi nascut baiat

Imi scarpin in scarba barba aspra. Ma mananca pielea de pe obraji. Si azi mi-e lene sa ma barberesc. Hm, mai bine o las asa. Imi trec mainile de doua ori prin parul saten si lung, in timp ce casc cu pofta. Am ochii rosii si cearcane adanci. Imi trosnesc gatul, bratele si mijlocul. Imi paraie toate oasele, iar zgomotul de rupt imi patrunde cu satisfactie in fiecare celula a corpului. Am inviat.
Trantesc usa frigiderului. Inghit in graba cele doua bucati de ciocolata pe care le-am luat. Parca mi s-a mai dus gustul rau din gura. Cat oi fi baut aseara? Dupa cum ma doare capul, probabil mult. Arunc un tricou curat pe pieptul meu slab si alb, neted, ca de femeie. Iau chitara intr-o mana si incui cu cealalta. Inca de pe holul blocului, aprind o tigara si trag cu sete. Ma ustura gatul si ma apuca tusea.
Baietii ma saluta cu palme pe spate. Ma clatin. Sunt firav, cred. Desi, la nevoie, bratele mele devin ciocane. Imi amintesc cand m-am batut cu trei vagabonzi, acum vreo doua luni. Inima imi zvacnea cu putere si vedeam in ceata. O bucata de plumb mi s-a cuibarit in ceafa. Imi simteam capul greu de frica. Cand am simtit prima pocnitula in stomac si primul junghi in interiorul meu, am explodat. Imi simteam bratele puternice si trupul imi era invadat de sange tanar, mult si proaspat, sange de invingator. Ochii imi ieseau din orbite. Am inceput sa lovesc fara sa ma controlez. Vedeam sangele rosu stralucind in intuneric si auzeam oase trosnind sub pumnii mei. Apoi am fugit. Momentul ala de victorie m-a urmarit de-atunci. Nu cu satisfactie, ci cu teama. Teama de mine insumi. De ce as putea sa fac. Imi salut, la randu-mi, prietenii cu un zambet, un zambet abia rasarit de deasupra buzelor groase si colorate viu. Buze de femeie.
Prietenii mei spun ca-s prea feminin. Ma privesc. Cum sa fiu prea feminin? Cum? Cu toata forta asta care-mi curge in vene, imi zvacneste in brate cand zmulg fuste si camasi si sutiene si-mi impietresc barbatia de cate ori simt ca sunt gata sa patrund intr-o ea. Cu toata vointa de fier si dintii care musca buze si unghiile care zgarie sani si buzele care aluneca peste coapse. Cu chipul meu masculin, cu barba care zgarie picioare si lasa urme adanci, cu degetele lungi si groase care imblanzesc chitara. Cu ochii mari si negri care privesc necrutatori si critici toate femeile. Afurisitii! Sunt gelosi pe mine.
Imi frec mainile. Nu de emotie. Nu mai am emotii de mult timp sau poate n-am avut niciodata. Femeile nu ma intimideaza. Oricat de mari ar fi sanii lor, oricat de senzuale ar fi buzele lor, oricat de destepte, amuzante, indraznete ar fi ele. Femeile nu ma impresioneaza. Nu ma atasez niciodata de ele. Le cantaresc ca un comerciant, le dau note ca un profesor, le instruiesc ca un antrenor. Ma folosesc de ele, la dracu. Da, sunt un badaran. Fata se apropie de mine, cu pasi leganati. 18-19 ani, blonda, cu parul lung si drept, sani mari, fund mare, usor supraponderala, unghii lungi, roz, buze subtiri, ochi mult prea fardati pentru ora 4 dupa-amiaza. Nota 7 ca aspect. O sa vad cum se descurca.
Imi zambeste. Se agata de umarul meu. Unghiile ei ma inteapa in mod neplacut. Ii zic sigur pe mine sa-si taie unghiile. Rade. Rade frumos, ca un copil care se joaca in fundul gol in praf. O sarut. O musc. O mangai. Ma respinge. Se uita in jur. E lume. O intind pe spate si imi bat joc de ea. Nu mi-e rusine s-o fac in public. O baba vopsita in albastru tipa la noi, in timp ce blonda se chinuie sa mascheze pata de sange de pe rochie. Era virgina. De astea mi-e cel mai mila. Vor purta mereu in suflet un badaran care le-a futut fara sa le sopteasca macar o vorba buna, fara sa aiba grija sa nu le doara, gandindu-se doar la placerea lui. O mangai pe obraz. Plange? Nu, mi s-a parut. Rade. Ii promit ca o sun. Alta pe care va trebui s-o evit pe strada.
Ma trantesc pe patul moale. Miroase a zambile si lalele. Parul lung, negru si matasos al Luanei imi atinge umerii. Ii mangai usor spatele. Degetele mele reci ii infioara pielea. Ma priveste. O sarut si ii soptesc "Te iubesc". "Si eu". Ma crede. De doi ani de zile crede in mizeria asta de relatie, pe care o pastrez doar inseland-o in fiecare zi, band ca un porc si jignind-o ca pe ultima tarfa, mintind-o si folosindu-ma de ea pentru treburile casnice. Daca i-as da o nota, probabil ar fi 9.50. Ar fi fost un 8.50 cand am luat-o. De-aia am pastrat-o, fiindca a evoluat sub mainile si buzele mele. Curand, o sa fie de 10. Si-o sa ma paraseasca fara regrete. Fiindca nimeni nu-si leaga sufletul de un nesimtit, mincinos, badaran, insensibil. Si lista continua. "Esti un baiat asa frumos", sopteste si isi asaza capul pe umarul meu, in timp ce chilotii ei de dantela imi gadila coapsa.

Despre reclame

Zilele astea n-am avut net. Pe langa ca am citit o carte foarte interesanta, unde toti se injurau si se futeau si se drogau si se bateau fara nicio jena ["Oameni feroce", pentru cei curiosi, dar am uitat cum il cheama pe autor], bineinteles ca vremea oribila din ultima perioada m-a tinut la televizor. Mult timp. Si pentru ca mi s-a stricat si telecomanda si lenea e mare sa ma dau jos din pat si sa schimb programele de la buton, am vazut multe reclame. Multe rau. Si m-am ingrozit. Sincer, reclamele care se difuzeaza pe la noi sunt jalnice si nu au haz deloc.
Cine nu si-o mai aminteste pe baba cu volanul care se distra speriind soferii pe strada? Aia da reclama. Sau reclama "Te iubesc" de la Magura? Sau reclamele de la Orange din metrou? Sau reclama cu pestisorul Didutsu care murdarea bluzita. Adevarat. Reclame dragute, dar sunt atat de putine la numar. Trist.
Am vrut sa fac un top al celor mai bune si celor mai proaste reclame, dar mi-e lene si nici nu ma cred in masura. O sa le numesc asa haotic, fara scopul de a face pe desteapta [de parca vai daca as face eu niste reclame ar fi mai bune ca astea][Desi ar fi].
Bun. Exista trei feluri de reclame care ma enerveaza:
1. Reclamele cu bunica/matusa/colega de apartament care are mereu sticla de balsam sau punga de detergent in geanta. Hai da-o dracu, ca si eu tin in geanta tot felul de obiecte nefolositoare, dar chiar asa? Neverosimil. Mi se pare ca ma trateaza ca pe o proasta.
2. Reclamele cu bebelusi care rad, plang sau fac caca. Sunt sigura ca au scopul sa induioseze si de obicei plaseaza copilasi draguti si bucalani, in ideea ca prostaciunile cu parul facut sarmale or sa cumpere produsul respectiv, sa devina si odraslele lor la fel de dragute. Da' mie nu-mi plac bebelusii. Nu-mi place bebelusul care baleste cand toata familia mananca Finetti. Nu-mi place bebelusul care da neconsolat din maini cand masa ii fura samponul. Nu-mi plac.
3. Reclamele cu obiecte care vorbesc. "Scuzati-ma, domnule, sunteti noul Colgate pana mea cu perie pentru curatat obrajii?" "De fapt (...)". Sa mori tu. Acum o sa cumpar periuta, o s-o pun in pahar si-o s-o pun sa-mi recite Eminescu.
Pe langa astea, avem clasicele reclame cu "Vrei sa-mi dai un pufulete?", cu Sarah care sta in cubul de sticla o saptamana, cu copilul blond care vrea sa faca treaba mare in baia lui Paul, cu "Iti sangereaza gingiile" si scuipatii aia care imi scad apetitul, cu fatuca aia care sta pe veceu toata ziua. Si ma intreb: Ce mai urmeaza? Pana undeee?
Prefer o reclama cum au aia de la 7 days. O melodie draguta, niste fete si baieti frumosi si niste dare de ciocolata. Sa mor de nu mi se face pofta. Sau reclama de la Camay, cu aia doi care tot trec unul pe langa celalalt si abia la sfarsit se vad din cauza mirosului ei. Frumos. Plus reclamele de la Coca-Cola Zero, cu limbile si ochii, de la berea Servus, care ne invata ca berea e naravasa, de la alta bere in care tipul cret nu se lasa induplecat nici de gagici, nici de caine, nici de ploaie, pentru ca ar face orice pentru prietenii lui. Exemple mai sunt. Dar iar m-am plictisit.
Nu fac pe moralista sau pe criticul de arta. Dar reclamele chiar conteaza pentru un produs. E un punct de vedere doar.