As mai scrie un pic

As mai scrie un pic, daca n-as avea sufletul gol.
Si as mai scrie un pic, daca nu ar fi scris Makine Jurnalul francez si nu ar fi scris deja tot ce as putea eu sa scriu.
Si tot as mai scrie. As mai scrie un pic pe un colt de strada, cu un ruj roz pal, cu genunchii sfasiati si cu zambetul de nailon.
Si tot as mai scrie un pic, daca n-ar fi doispe noaptea si nu mi-ar fi sete. Si nu mi-ar fi dor. Si as fi treaza si lucida.
Si as mai scrie un pic, cu mainile in buzunare, cu hanoracul visiniu pe mine, cu ochii inchisi. As scrie in capul meu, pe o gresie sparta pe la colturi, as scrie tot ce n-am scris cand mi-era sufletul plin.
As lua cioburile de pe jos, de unde mi s-a spart zambetul, si as scrijeli pe argila moale ca un morman de imbratisari, as scrijeli momente, atingeri si priviri apoase, de seara de iarna.
Si dupa aia nu m-as opri. As mai scrie un pic. As lasa in lumea asta dovezi a tot ce am fost, pentru cand n-o sa mai fiu si tu o sa stii exact la ce seara de iarna si hanorac m-am referit. Si doar tu.
Si as mai scrie un pic inainte sa ma duc, inainte sa inchid ochii. Ti-as mai scrie un pic, ti-as mai lasa bucati din mine, alaturi de epiderme si fire de par, sa le iei in brate cand n-o sa mai fiu.
Si chiar de mi-e somn, tot as mai scrie un pic. As scrie tot ce curge prin vene acum, cand tot ce sunt e o fusta portocalie si un vin fiert si o ploaie de ne-a gonit in casa. As scrie gandindu-ma la...la nimic.
As mai scrie doar un pic, as scrie notele de la melodia aia. Si as desena o pisica langa.
As mai scrie
As mai scrie
As mai scrie un pic...

Pic

Pic

Pic

Ploua?