Nu e ca și cum contează

pentru mine totul a începutl să funcționeze diferit și ceea ce e ciudat e că nu se simte ciudat. că nu-mi mai amintesc cum obișnuiam să fiu, poate mai amuzantă, mai activă, mai avidă de viață. acuma sunt un roboțel obosit veșnic de viață.
partea cea mai ciudată e că nu mai aștept nimic de la mine. vreau să mai vreau chestii și totuși nu le vreau. îmi propun lucruri, dar mi le propun în barjocură, pentru că știe că nu mai am vreun motiv să le fac.
vreau să învăț rusă și germană.
vreau să scriu o carte.
vreau să-mi fac un tatuaj.
vreau să-mi verific ochii și să-mi pun ochelari.
și totuși, nu fac nimic, stau și aștept să vină ceva să-mi schimbe viața.

nici bloguitul nu mă mai atrage când am o viață prea monotonă. mai dau pe aici izolat, să mai citesc ce mai scrie lumea. să văd ce mai face suhai, în special.

mă uit la filme și râd. atât mai fac.

nu mai citesc, pentru că nu mai am poftă. acum am termniat după o lună Cu fața la perete, de Ciocârlie. Și mi-am dat seama că mi-ar plăcea să-l cunosc pe Ciocârlie, dar nu fac nimic în sensul ăsta, cui îi pasă?

nu e ca și cum ceva contează. sunt mizantroapă. vreau să fiu lăsată în pace să-mi dorm viața până mor.