Buna seara,
Eu sunt Urzica si nu mai am viata. Dar sper sa-ncep sa am, acum ca iau concediu. Neah, nu inca, mai am de omorat ceva timp. Dupa, ma intorc sa-l inviu si sa-l traiesc cu adevarat.
Cel mai frumos lucru care ti se poate intampla atunci cand viata ta nu mai are gust este sa te indragostesti.
Zilele trecute ma gandeam la iubire. Ma gandeam ca inselatul unui partener este fix ca schimbatul perechii de pantofi. Ii ai pe astia noi, sunt super, ti i-ai dorit de mult, sunt perfecti, iti place sa te afisezi cu ei in public. Apoi dintr-o data iti dai seama ca ceva se intampla. Sunt prea grei sau iti fac batai sau ca, de fapt, miros urat etc. In fine, orice mizeriuta de-asta. Si dintr-o data, dupa doua saptamani de fluturare, ii arunci intr-un colt si-ti pui pantofii vechi in picioare -asa comozi, asa de cunoscuti, atat de dragi.
Si dintr-o data, m-a lovit inspiratia: m-am indragostit. Intr-un mod stupid, doar ca asa e. Nu-l cunosc, nu stiu cinne e, cum e, cu ce se ocupa, al cui e etc. Doar ca m-am indragostit, pentru ca am simtit acea chestie cliseica. Ca asa trebuie sa fie, ca asa a fost facut. Si ma resemnez. Nu vreau sa stie, nu vreau sa fac nimic pentru asta, vreau sa fiu doar eu cu starea asta narcotica. Sa ma ingrop in insomnie si sa visez.
Dupa ce m-am chinuit 5 minute sa neg ca asa e, am zic ok si-am respirat adanc.
Trag pe nari in fiecare zi emotia,
trag cu ochiul dupa colturi sa-l vad,
trag in piept fumul de tigara,
trag de mine sa mai creasca,
trag cu glontele-n vointa,
trag de timp cand este langa mine,
trag la masea ca sa nu doara,
mai trag de limba pe cateva cineva,
sper ca am tras lozul norocos cu indragostirea asta,
si doar pentru ca a tras Afrodita la casa mea,
nu inseamna ca ma trag pe fund,
chiar daca nu trage de fiare,
e egal, pentru ca oricum nu vrea sa i-o trag .
Si nu ma trage pe mine la raspundere, prietene,
ca doar nu-ti trag clopotele
si nici nu te trag in jos.
De cand e gol in mine, a inceput sa ma traga curentul.
Sau despre verbul zilei. A trage :)
luni, 30 ianuarie 2012
duminică, 22 ianuarie 2012
Help.
Pierdut veveritoi de culoare alba. Dimensiuni:20 cm. Raspunde la numele de Skippy. Semn distinctiv: doi dinti din fata de Marin Sorescu. Ultima data a fost vazut in zona: BitDefender. Defect: ii place prea mult vodka. Pentru orice informatii, va rog sa ma cautati la biroul TL13. Ofer recompensa un zambet. Multumesc. (PS: Acest mesaj este deosebit de serios.)
joi, 19 ianuarie 2012
Urmuziana
M-am tot gandit in timpul asta si mi-am dat seama ce va face pe voi demni de dispret. Sunteti importanti pentru mine si stiu si cred ca nu imi pot vedea viata fara voi, dar jur ca va dispretuiesc din tot sufletul meu. Sa luam loc, sa discutam asa cum nu vom putea discuta niciodata fata in fata, pentru ca eu n-am curaj sa va spun asta si n-am curaj sa va pierd, sa mai pierd.
Mi-a luat 2 ani jumate sa inteleg de ce nu te pot suporta in aceeasi incapere cu mine si de ce discutiile cu tine ma fac sa raman prostita. Pentru ca-ti lipseste pasiunea. Iti lipseste feminitatea sufleteasca. Iti lipseste finetea, delicatetea gesturilor mici. Nu esti decat o masinarie programata sa faca lucruri, uneori le face bine, doar ca le face mecanic, fara urma de infiorare. Nu stii sa recunosti o carte buna, o muzica buna, nu stii sa dansezi, nu te-ai lasat niciodata in voia muzicii, nu stii sa plangi, nu poti sa privesti mai mult de 5 minute o fotografie, nu incerci sa cunosti oamenii din jurul tau, nu faci din tine decat o imagine digerabila, nu esti capabila de ura, nu ai curajul sa treci pe langa oamenii demni de dispret fara sa-i saluti, nu stii sa ignori regulile sociale, nu stii sa compari viata cu imaginatia ta, nu stii sa iubesti. Nu esti nimic! Esti doar o bucata de carne care gandeste mecanic. Mi-e sila de tine.
Si mi-a mai luat incat un an si ceva, aproape jumate, sa pot sa te inteleg. Pentru ca mereu aveam impresia ca esti complicat, pentru ca ma ascultati si zambeai in modul ala misterior. Habar n-aveam ca zambeai prostit, pentru ca nu m-ai inteles niciodata si pentru ca nu voiai sa-ti tradezi simplitatea intelectuala. E in regula, doar ca au venit momentele in care m-am suparat ca nu mi-ai raspuns potrivit din lipsa de intelegere. Si-am crezut ca esti doar insensibil si ca nu tii la mine. Mi-a luat un an si ceva, aproape jumate, sa inteleg ca de fapt m-ai iubit si n-am stiut sa vad asta, n-am stiut sa te iubesc la fel, ci te-am iubit in modul meu complicat. E pacat, insa trebuie sa recunosc ca e mai bine asa, nu pot sa ma simplific pentru o minte prea lenesa, pentru un suflet prea anesteziat, pentru o mana prea rece. Nu pot nici macar sa mai rad cu aceeasi pofta la glumele tale, pentru ca acum stiu ca ele nu sunt dovada unui zbucium intelectual, ci sunt doar intamplari neuronale. Nu mai pot nici macar sa admir naturaletea ta sociala, pentru ca stiu ca e doar incercarea de a masca o timiditate nativa. Nici nu mai stiu cine esti si acum imi dau seama ca n-am fost niciodata prieteni, pentru ca ai refuzat cu indarjire sa mi te arati asa cum esti, nu mi-ai dat nici indicii, m-ai lasat sa continui in minciuna asta. Te urasc pentru neincrederea acordata.
Punandu-va fata in fata, as constata ca din voi ar iesi o fiinta completa. Tu ai creierul, gandirea, ai puterea de munca si concentrarea, curajul, iar tu ai sufletul, ai simplitatea omului dedat pasiunilor, ai zambetul, ai privirea, ai mana. Dar separat va dispretuiesc egal.
Mi-a luat 2 ani jumate sa inteleg de ce nu te pot suporta in aceeasi incapere cu mine si de ce discutiile cu tine ma fac sa raman prostita. Pentru ca-ti lipseste pasiunea. Iti lipseste feminitatea sufleteasca. Iti lipseste finetea, delicatetea gesturilor mici. Nu esti decat o masinarie programata sa faca lucruri, uneori le face bine, doar ca le face mecanic, fara urma de infiorare. Nu stii sa recunosti o carte buna, o muzica buna, nu stii sa dansezi, nu te-ai lasat niciodata in voia muzicii, nu stii sa plangi, nu poti sa privesti mai mult de 5 minute o fotografie, nu incerci sa cunosti oamenii din jurul tau, nu faci din tine decat o imagine digerabila, nu esti capabila de ura, nu ai curajul sa treci pe langa oamenii demni de dispret fara sa-i saluti, nu stii sa ignori regulile sociale, nu stii sa compari viata cu imaginatia ta, nu stii sa iubesti. Nu esti nimic! Esti doar o bucata de carne care gandeste mecanic. Mi-e sila de tine.
Si mi-a mai luat incat un an si ceva, aproape jumate, sa pot sa te inteleg. Pentru ca mereu aveam impresia ca esti complicat, pentru ca ma ascultati si zambeai in modul ala misterior. Habar n-aveam ca zambeai prostit, pentru ca nu m-ai inteles niciodata si pentru ca nu voiai sa-ti tradezi simplitatea intelectuala. E in regula, doar ca au venit momentele in care m-am suparat ca nu mi-ai raspuns potrivit din lipsa de intelegere. Si-am crezut ca esti doar insensibil si ca nu tii la mine. Mi-a luat un an si ceva, aproape jumate, sa inteleg ca de fapt m-ai iubit si n-am stiut sa vad asta, n-am stiut sa te iubesc la fel, ci te-am iubit in modul meu complicat. E pacat, insa trebuie sa recunosc ca e mai bine asa, nu pot sa ma simplific pentru o minte prea lenesa, pentru un suflet prea anesteziat, pentru o mana prea rece. Nu pot nici macar sa mai rad cu aceeasi pofta la glumele tale, pentru ca acum stiu ca ele nu sunt dovada unui zbucium intelectual, ci sunt doar intamplari neuronale. Nu mai pot nici macar sa admir naturaletea ta sociala, pentru ca stiu ca e doar incercarea de a masca o timiditate nativa. Nici nu mai stiu cine esti si acum imi dau seama ca n-am fost niciodata prieteni, pentru ca ai refuzat cu indarjire sa mi te arati asa cum esti, nu mi-ai dat nici indicii, m-ai lasat sa continui in minciuna asta. Te urasc pentru neincrederea acordata.
Punandu-va fata in fata, as constata ca din voi ar iesi o fiinta completa. Tu ai creierul, gandirea, ai puterea de munca si concentrarea, curajul, iar tu ai sufletul, ai simplitatea omului dedat pasiunilor, ai zambetul, ai privirea, ai mana. Dar separat va dispretuiesc egal.
miercuri, 18 ianuarie 2012
duminică, 15 ianuarie 2012
Sunt cinica
Sunt cinica din ignoranta. Pentru ca eu nu stiu ce inseamna toate chestiile astea, nu inteleg ce ar trebui sa facem, sa strigam, sa aruncam cu pietre sau sa stam inchisi in casa.
Am fost si-acolo, am vazut o multime deslanata care lua toate evenimentele la caterinca, niste huligani cu fulare pe fata care striga nimicuri. Anemie.
O intalnire pe strada cu o pereche de revolutionari de la '89, care au luat bataie atunci pentru democratie, care ne idemnau sa plecam din tara. Nu plecam, tocmai de-aia suntem aici, pentru ca avem curaj.
"Romanii sunt un popor de lasi si fricosi!", striga un tanar brunet pe care il cunosc.
Si revolutionarii nostri n-au umor, iau metroul de la Universitate catre Unirii, pentru ca probabil ca le e lene sa o ia pe jos.
Si in metrou se gandesc ca maine trebuie sa lucreze pana la 5, dar dupa, dupa da! vor merge in strada.
Un om striga dintr-un taxi ceva urat. Un jandarm alearga dupa masina.
Sunt cinica, pentru ca sunt complet apolitica, n-am votat, nu votez, nu cunosc, n-am niciun fel de cunostinte politice sau diplomatice.
Cateva stiri despre un centru vechi vandalizat si masini arzand pe bulevard.
Mi-e mila, dar sunt cinica din ignoranta.
Barbatul meu iubit e acolo si vreau sa fie acolo. Femei romance, e momentul sa fiti ca Hecuba, femeia prin excelenta, care-l impinge pe Hector sa moara in mainile lui Ahile. Tu, ramai acolo! Acolo e bine pentru ca acolo ai sansa sa arati cat de curajos esti. Acum mi-am adus aminte ca desi nu te mai iubeam, acum te iubesc.
Eu nu pot sa ma revolt pentru ca nu stiu motivele care va imping pe voi acolo. Nu pot sa fiu asa, doar pentru ca vad turma ca face asta. Eu nu pot decat sa scriu despre ce vad si aud, fara sa imi dau cu parerea. Atat.
Noapte buna, Bucuresti. Mergi si culca-te, te rog. Lasa-mi tineretea nemarcata de istorie. Pentru ca pe mine istoria ma ingrozeste. Singurul lucru pe care li-l datorez oamenilor astora este ca din nou ma simt vie si tanara.
Am fost si-acolo, am vazut o multime deslanata care lua toate evenimentele la caterinca, niste huligani cu fulare pe fata care striga nimicuri. Anemie.
O intalnire pe strada cu o pereche de revolutionari de la '89, care au luat bataie atunci pentru democratie, care ne idemnau sa plecam din tara. Nu plecam, tocmai de-aia suntem aici, pentru ca avem curaj.
"Romanii sunt un popor de lasi si fricosi!", striga un tanar brunet pe care il cunosc.
Si revolutionarii nostri n-au umor, iau metroul de la Universitate catre Unirii, pentru ca probabil ca le e lene sa o ia pe jos.
Si in metrou se gandesc ca maine trebuie sa lucreze pana la 5, dar dupa, dupa da! vor merge in strada.
Un om striga dintr-un taxi ceva urat. Un jandarm alearga dupa masina.
Sunt cinica, pentru ca sunt complet apolitica, n-am votat, nu votez, nu cunosc, n-am niciun fel de cunostinte politice sau diplomatice.
Cateva stiri despre un centru vechi vandalizat si masini arzand pe bulevard.
Mi-e mila, dar sunt cinica din ignoranta.
Barbatul meu iubit e acolo si vreau sa fie acolo. Femei romance, e momentul sa fiti ca Hecuba, femeia prin excelenta, care-l impinge pe Hector sa moara in mainile lui Ahile. Tu, ramai acolo! Acolo e bine pentru ca acolo ai sansa sa arati cat de curajos esti. Acum mi-am adus aminte ca desi nu te mai iubeam, acum te iubesc.
Eu nu pot sa ma revolt pentru ca nu stiu motivele care va imping pe voi acolo. Nu pot sa fiu asa, doar pentru ca vad turma ca face asta. Eu nu pot decat sa scriu despre ce vad si aud, fara sa imi dau cu parerea. Atat.
Noapte buna, Bucuresti. Mergi si culca-te, te rog. Lasa-mi tineretea nemarcata de istorie. Pentru ca pe mine istoria ma ingrozeste. Singurul lucru pe care li-l datorez oamenilor astora este ca din nou ma simt vie si tanara.
sâmbătă, 14 ianuarie 2012
Sau despre reperele tinerimii de astazi
Mereu m-am intrebat ce anume il poate determina pe un om sa adopte o atitudine extremista. Moi, personelement, sunt destul de scorpie si stiu, uneori sunt aroganta si miserupista. Sunt si excesiv de afectuoasa uneori, uneori tip etcaetera. Mais ceea ce conteaza e ca niciodata nu ajung intr-o extrema. De fiecare data cand incep sa tip fara oprire, mi se infiripa in creier regretul si ajung sa fac o gluma si sa incep sa rad. De fiecare data cand mi-e prea drag de cineva, strecor un ac ironic si am temperat situatia. Pentru ca mi-a placut tot timpul echilibrul, simetria. In plus, nu sunt capabila de extreme, sufleteste nu sunt construita pentru a ma dedica intru totul unei singure stari/atitudini/sentiment (singur) s.a.m.d. Sunt prolifica sufleteste, nasc o gramada de sentimente contradictorii.
Revenind la ceea ce imi propusesem sa dezvolt : ce repere au tinerii de astazi? Ce repere au tinerii ca mine? Tinerii ambitiosi, cu aere de mici intelectuali in devenire, ce bantuie blazati anticariate si discuta cu emfaza despre orice? Tinerii care au uitat cat de importanta e simplitatea? Tinerii care nu stiu cat farmec are intelectul ce se reveleaza treptat, pastrand inca virtuti ascunse? Tinerii care epateaza prin semidoctism si care blameaza ignoranta fermecatoare a omului simplu? Tinerii. Tinerii ca mine, tinerii astia crescuti intr-un mediu neprielnic, nesanatos moral si psihic, tinerii care literalmente isi tocesc coatele pe bancile facultatii- ce repere au? Divaghez profund. Moi, reperele mele sunt in special intelectualii desavarsiti cu care intru in contact. Sigur, admir o gramada de oameni, am cea mai tare sefa din lume (directa :) ), am niste bunici interesanti, am prieteni inteligenti si haiosi, in mintea mea e un baiat superior tuturor prejudecatilor si gandirii comun-burgheze.Dar nu despre asta e vorba. Ideea e ca oamenii pe care ii stimez cu adevarat (eu si generatia mea degenerata) sunt intelectualii pur sange, profesorii, medicii si militarii. Eu aleg profesorii. Ii stimez pentru ceea ce sunt, asa cum sunt, ii admir si vrea sa fiu ca ei. Cu exceptii. Sunt insa unii ale caror atitudini nu le inteleg. Sunt cei care au atitudini extremiste. Si cercul se inchide si toata lumea intelege introducerea. Si nu-i inteleg nicicum, ce te poate determina - de ce esti ironic la 10 dimineata si ai impresia ca simpla ta prezenta este un izvor de cultura pentru aproape adolescentul din fata ta, cand inca nu pricepe ce-i viata, care inca nu intelege nimic si se hraneste cu lecturi usoare si prietenii dubioase, de ce ai impresia ca tacerea ta se motiveaza, ca fiecare cuvant scos de tine trebuie sorbit cu nesat. Ca...in sfarsit, ca trebuie doar sa fii tu insuti si asta e suficient, ca nu mai trebuie sa depui niciun efort pentru a te face placut, bun pedagog si realmente sursa de informatii interesante si utile pentru studentii neinteresant de prosti din fata ta. In fine, si pe de alta parte, ce te motiveaza pe tine sa fii cel mai bun profesor din lume, sa suporti chicotele fiintelor astora cu cosuri si inceput firav de mustata, sa fii bland, sa le asculti fiecare nimic, sa le raspunzi, sa-ti motivezi raspunsurile, sa te straduiesti sa spui lucruri interesante, sa dai sfaturi, sa devii asa cumva o fiinta draga lor. Da, asta e. Incerci sa le intri pe sub piele. Si le intri si ei te iubesc si din respect pentru tine isi fac temele si se straduiesc sa para intelectuali blazati. Dar de ce, fiinta draga?Sunt profesorii aia care sunt pur si simplu geniali, genul de oameni pentru care multi ar face orice ca sa aiba sansa sa stea de vorba cu ei, de care auzi vorbindu-se in anticariate si la TV si care totusi iti zambesc asa bland si iti asculta tie mizeriile, de parca tu, personal, chiar insemni ceva. Sunt oamenii aia pe care nu poti sa nu-i admiri, care-ti dau aripi, fara sa imi fie teama ca folosesc un cliseu deja comercial (pentru cei carora le plac energizantele). Aia sunt reperele tinerii noastre semi-proaste, semi-indopate cu o cultura sterila si arida, cu aere de boema si vise mari - ca mine! Din pacate, cand o intreaga generatie crescuta nesanatos, desi in democratie si intr-un mediu cultural liber de cenzura, liber sa se exprime, cand in fine intreaga generatie e viciata si nu mai ai ce sa faci ca s-o repari, tot ce poti face e sa te multumesti ca esti parte din ea si sa renunti la incercarea de a schimba ceva. Sa ramai parte integranta si tipica a ei. Da-i repere sanatoase, tocmai pentru a-si ingrosa defectele. Impinge-o catre burlesc, pentru umorul generatiilor viitoare. :)
PS: pentru cine nu are cuvantul 'autoironic' in vocabular - am rugamintea sa ignore tot ce e mai sus.
 |
| despre asta o sa vorbim mai jos. |
Revenind la ceea ce imi propusesem sa dezvolt : ce repere au tinerii de astazi? Ce repere au tinerii ca mine? Tinerii ambitiosi, cu aere de mici intelectuali in devenire, ce bantuie blazati anticariate si discuta cu emfaza despre orice? Tinerii care au uitat cat de importanta e simplitatea? Tinerii care nu stiu cat farmec are intelectul ce se reveleaza treptat, pastrand inca virtuti ascunse? Tinerii care epateaza prin semidoctism si care blameaza ignoranta fermecatoare a omului simplu? Tinerii. Tinerii ca mine, tinerii astia crescuti intr-un mediu neprielnic, nesanatos moral si psihic, tinerii care literalmente isi tocesc coatele pe bancile facultatii- ce repere au? Divaghez profund. Moi, reperele mele sunt in special intelectualii desavarsiti cu care intru in contact. Sigur, admir o gramada de oameni, am cea mai tare sefa din lume (directa :) ), am niste bunici interesanti, am prieteni inteligenti si haiosi, in mintea mea e un baiat superior tuturor prejudecatilor si gandirii comun-burgheze.Dar nu despre asta e vorba. Ideea e ca oamenii pe care ii stimez cu adevarat (eu si generatia mea degenerata) sunt intelectualii pur sange, profesorii, medicii si militarii. Eu aleg profesorii. Ii stimez pentru ceea ce sunt, asa cum sunt, ii admir si vrea sa fiu ca ei. Cu exceptii. Sunt insa unii ale caror atitudini nu le inteleg. Sunt cei care au atitudini extremiste. Si cercul se inchide si toata lumea intelege introducerea. Si nu-i inteleg nicicum, ce te poate determina - de ce esti ironic la 10 dimineata si ai impresia ca simpla ta prezenta este un izvor de cultura pentru aproape adolescentul din fata ta, cand inca nu pricepe ce-i viata, care inca nu intelege nimic si se hraneste cu lecturi usoare si prietenii dubioase, de ce ai impresia ca tacerea ta se motiveaza, ca fiecare cuvant scos de tine trebuie sorbit cu nesat. Ca...in sfarsit, ca trebuie doar sa fii tu insuti si asta e suficient, ca nu mai trebuie sa depui niciun efort pentru a te face placut, bun pedagog si realmente sursa de informatii interesante si utile pentru studentii neinteresant de prosti din fata ta. In fine, si pe de alta parte, ce te motiveaza pe tine sa fii cel mai bun profesor din lume, sa suporti chicotele fiintelor astora cu cosuri si inceput firav de mustata, sa fii bland, sa le asculti fiecare nimic, sa le raspunzi, sa-ti motivezi raspunsurile, sa te straduiesti sa spui lucruri interesante, sa dai sfaturi, sa devii asa cumva o fiinta draga lor. Da, asta e. Incerci sa le intri pe sub piele. Si le intri si ei te iubesc si din respect pentru tine isi fac temele si se straduiesc sa para intelectuali blazati. Dar de ce, fiinta draga?Sunt profesorii aia care sunt pur si simplu geniali, genul de oameni pentru care multi ar face orice ca sa aiba sansa sa stea de vorba cu ei, de care auzi vorbindu-se in anticariate si la TV si care totusi iti zambesc asa bland si iti asculta tie mizeriile, de parca tu, personal, chiar insemni ceva. Sunt oamenii aia pe care nu poti sa nu-i admiri, care-ti dau aripi, fara sa imi fie teama ca folosesc un cliseu deja comercial (pentru cei carora le plac energizantele). Aia sunt reperele tinerii noastre semi-proaste, semi-indopate cu o cultura sterila si arida, cu aere de boema si vise mari - ca mine! Din pacate, cand o intreaga generatie crescuta nesanatos, desi in democratie si intr-un mediu cultural liber de cenzura, liber sa se exprime, cand in fine intreaga generatie e viciata si nu mai ai ce sa faci ca s-o repari, tot ce poti face e sa te multumesti ca esti parte din ea si sa renunti la incercarea de a schimba ceva. Sa ramai parte integranta si tipica a ei. Da-i repere sanatoase, tocmai pentru a-si ingrosa defectele. Impinge-o catre burlesc, pentru umorul generatiilor viitoare. :)
PS: pentru cine nu are cuvantul 'autoironic' in vocabular - am rugamintea sa ignore tot ce e mai sus.
duminică, 8 ianuarie 2012
Ce crede lumea despre Urzica [part I]
1:55.
Am fost intrebat de
persoana pe care o voi descrie acum cateva minute…defapt rugat de persoana
respectiva… sa ii spun cel mai frumos lucru despre ea.Am decis sa ii dau 3
raspunsuri diferite.
Tu!
Tu Geo!
Tu Geo esti cel mai frumos lucru al tau,intregul tau,tu
toata.
Acum…am tot dreptu si sa vorbesc despre ea. E mare pacat pentru ca nu prea am cuvinte momentan...imi
cam lipseste tigara...muzica etc. E ok,tot pot eu ceva.
Deci cam totul se
intampla acum...3-4 ani pe un site [nu nu era site matrimonial] ... 2 copii se
„intalnesc”. Daca bine retin cam totul a fost accidental...Baiatul era mic si
prost, fatuca..ea era mai breaza...o tinea doar in subiecte legate de
psihologia umana ...era psiholoaga siteului practic...dadea cate o mana de
ajutor ici colo cand putea si ea...lucru care l-a atras pe baiatul
nostru...care a decis sa stea mult mai mult prin preajma ei.
Timpu incepu sa
treaca...cei 2 incepu sa se cunoasca tot mai mult...tot mai mult...la scurt
timp au aflat ca au cateva lucruri in comun si multe diferente...lucru care de
obicei inrautateste situatia...nu si in cazul lor...au ramas stransi pana
intr-un moment in care s-a rupt tot.
[FILMUL SE RUPE
BRUSC....CORTINA CADE....PREZENTATORUL IESE PE SCENA]
Si se ajunge la
prezent...cam tot ceea ce se intampla acum e legat de ...cele zise mai sus.
[PREZENTATORUL
IESE DE PE SCENA,CORTINA SE RIDICA,UN SINGUR PERSONAJ PE SCENA]
Baietul: ...si ce
pot sa zic acum?...in prezent? ...despre ea?...E o persoana speciala. E ceva
ce...vrei sa ai...faci orice tampenie ca sa o ai...si dupa ce o ai te juri ca
nu ii dai drumu.
E cam ca o
mama...si e bine...toti suntem stransi legati de mamuca noastra.E
protectiva...si se vede pe cine iubeste intr-adevar...si cine este un om
simplu...un om banal... in ochii ei...in mintea ei!
E persoana langa
care chiar mi-as dori sa fiu in permanenta...as avea atatea de zis...probabil
ar avea si ea...As trece cu vederea peste obsesia ei,destul de ciudata,cu parul
ei [mirifc si unic da!] …si probabil ar trece si ea cu vederea peste
obsesiile mele.
2:08 …inca isi face tema…
[CORTINA CADE BRUSC.PREZENTATORUL REINTRA PE SCENA
PERSONAJUL IESE]
…practic asta e tot ce zice momentan despre Geo…Geo
Iubire…Scumpa Geo…Ea.E destul de interesant si sper ca pe viitor sa am mai
multe de zis.
[PERSONAJELE TOATE INTRA PE SCENA, FAC O PLECACIUNE SI IES]
Jesus of Suburbia [Dan]
Imi permit sa inchei aceasta declaratie, care personal m-a impresionat enorm, cu un alt citat care s-ar putea incadra in seria "Ce crede lumea despre Urzica":
Hei, sa ma mai suni! Si nu doar ca sa ma intrebi ce autobuz ajunge la Brancoveanu...
Cu respect, seara buna sa aveti :)
sâmbătă, 7 ianuarie 2012
Jesus Of Suburbia
Introducere brutala direct in subiect. M-am gandit in ultima vreme ca vreau sa fac ceva nou, o noua categorie pentru blog, ceva care sa presupuna mai mult decat ideile mele difuze si eterogene. Ceva mai personal. Si mult mai adevarat. Ceva care sa nu aiba legatura cu frustrarile mele personale, cu modul in care percep eu lumea inconjuratoare si alte bullshituri de genul asta.
Ceva mai lung, e-adevarat, dar poate merita.
Pentru ca Urzicai ii e greu sa vorbeasca despre lucruri care sa-i apartina, despre fiind dragi, despre sentimente si idei, m-am gandit ca mult mai simplu e sa las oamenii din viata mea sa vorbeasca. Sa vorbeasca despre ei, despre cine sunt cu adevarat, despre ce le trece prin cap. Cu alte cuvinte, veti face cunostinta cu oamenii minunati si misteriosi carora le dedic posturile astea. Astazi mi-a luat tastatura din mana un curajos care mi-e tare drag. Un adolescent frumos si destept pe care l-am regasit acum dupa multa vreme. Un copil valoros din punct de vedere moral, care tine la igiena lui psihica. Poate usor prea melancolic si principial. Prea...Inclinat catre partea spirituala a vietii, un artist in felul ala inca timid, un sexy matherfucker, pe care il iubesc. Faceti cunostinta cu Jesus of Suburbia sau...Dani iubire, cum mi-amintesc ca ii spunea o urzica demult.
Iata intrebarea de azi: CINE ESTI TU?
Deci…probabil..un subiect cerut de multe ori si dat o
singura data [fara sa iau in considerare si data asta].
Jesus of Suburbia,Dan,Dani,Daniel,Ciuty,Florin…eu. Sunt cam
ca o piesa de teatru…de unde te uiti depinde cat o sa intelegi si ce o sa
intelegi. Altii pot spune ca sunt un om devotat, aproape un martir,un umar
solid pe care poti sa plangi cand e nevoie…altii pot spune contrariul…
Dar e nevoie de mine.Ce pot spune eu despre mine? Adevarul e
ca sunt loial…poate prea loial…ceea ce ma face naiv deci…lucru care nu ar
trebui spus.Da, ascult oamenii, imi ofer umarul ca sa planga, sa se descarce…si
sa caute in mine un loc in care sa se linisteasca…pana isi revin…caci dupa
aceea toti se iau si se duc…sunt ca un birt puturos…toata lumea vine la mine sa
se descarce…sa isi inece amarul…si cand isi ating scopul incetul cu incetul se
iau si se duc.
Nu nu am o boala mintala,nu sunt complexat dar trebuie sa
recunosc ca sunt umpic mai diferit fata de persoanele “scoase pe banda”. Vad
lucrurile altfel…in culoare cand e nevoie…fara cand e cazu! Incerc sa inteleg
pe fiecare in parte…daca nu inteleg nu dau cu picioru decat daca da persoana
respectiva in mine,poate nici atunci.
Practic sunt tot ceea ce urmaresc eu de la o persoana?...In concluzie sunt o
tarfa?...Adica…fac ceva ca sa primesc inapoi aceeasi chestie..sau
profitor?...Momentan imi scapa cuvantul potrivit.
Probabil cele spuse sunt urmarea a mai multor lucruri ce
s-au intamplat pe parcursul a aproape 18 ani…18 ani in care..mama dracului m-am
schimbat exagerat de mult...! In trecut nu aveam treaba cu nimic…mie sa imi fie
bine..eram un egoist…ma urasc pentru asta pentru ca acum am corectat [nu in
totalitate] acest lucru dar semnele inca raman. Eram mult mai libertin…si acum
dar nu chiar atat de.
Eram si mai stupid…acum am deraiat total…cam ca un tren! …Am
progresat intr-un singur lucru in schimb, capacitatea de a imi face prieteni
multi si de a tine la ei ….dar si aici…apare o greseala …ma atasez prea repede.
De aceea incetul cu incetul…devin apatic…cred ca imbatranesc
[lucru care m-il doream atat de mult cand eram mic si acuma ma feresc cat se
poate de el]…si chiar acum cateva saptamani imi criticam un prieten ca e si el
mai rece, mai apatic si ii spuneam ca o sa moara singur…nimeni nu o sa il tina
minte…numele lui va fi nesemnificativ..chiar daca nu a inventat el…ce stiu ce
leac pentru o boala incurabila…dar nu va fi pomenit nici ca un prieten de
nadejde…doar pentru ca e asa apatic si rece…dar se pare ca devin si eu asa fara
sa vreau!...Practic incep sa ma critic eu pe mine…
Ador sa ajut alte personae…si sa ajung in momentul acela in
care…am nevoie de propriu-mi ajutor..si stau si imi zic..e ok..am reusit sa
ajut 5 persoane cand au avut problema de genu…dar pe mine nu is in stare
deloc…sunt un geniu.
Deci in alte cuvinte…sunt un copil care la inceput era
nevinovat…simplu…si a devenit pe parcurs un egoist..narcisist…care incearca sa
sfarseasca prin a fi un om bun,solitar..si intelegator.
“I guess this is growing up!” – Blink 182 -> Dammit.
Yeah, am mai discutat noi unul cu altul intr-un post anterior, fara ca el sa aiba dreptul la replica. Iata ca acum ai voie, dragul meu Dani, sa spui orice.
O singura libertate mi-am luat. Asta:
Multumesc mult pentru tot.
Love,
Urzica :)
Unde s-au dus sambetele mele?
ATENTIE: toate personajele de mai jos sunt fictive si orice asemanare cu realitatea este pur intamplatoare.
Sunt o coporatista trista, care isi petrece sambetele cu caciula pe cap si in pijamale, mancand alune si facand traduceri din spaniola in romana si invers. Distractie placuta celor ce inca mai au 20 de ani cu adevarat :)
Sunt o coporatista trista, care isi petrece sambetele cu caciula pe cap si in pijamale, mancand alune si facand traduceri din spaniola in romana si invers. Distractie placuta celor ce inca mai au 20 de ani cu adevarat :)
luni, 2 ianuarie 2012
o intreaga literatura pe un site de copii.
Expeditor Lecs
Sunt 20 si ceva de pagini de astfel de mesaje. Si recunosc, a fost ciudat si haios, dar mi-a placut. E o intreaga literatura acolo. Si stiu ca tu nu mai esti aici ca sa vezi tot ce-a ramas din astea: o cascada de rasete. :) Nu mai exista cuvinte pentru asta.
6.Raporteaza Data 29 mai 2009, 19:35
Subiect Re:Re:Re:Re::) Act.
tu trebuie sa stii ce i-ai zis :)
iar restul .. whatever. nu e iubire ma, adica nu e de-aia .. nu stiu e net doar. si nu zic asta ca sa subliniezi tu ca nu ti-am luat apararea, nici nu avea vreun rost. si eu eram implicat mai mult mai mai putin.
presupun ca inveti, deci ..:-?? bafta >:D<
p.s daca nu mi-ar pasa nu as fi venit cand mi-ai trimis mesaj.:)
5.Expeditor Lecs
Raporteaza Data 2 mai 2009, 14:07
Subiect :\"> Act.
-cand eram mica, aveam un iubit imaginar pe care-l chema Mario [era maare, brunet, cu ochii albastri...si era bun si ma iubea :">]
nu stiu de ce, dar ma simt :))
4. Expeditor Lecs
Raporteaza Data 5 dec 2008, 13:42
Subiect Re:Re:.. Act.
nu mai fac.. promit :*
te ador >:D<
3.Expeditor Lecs
Raporteaza Data 4 dec 2008, 17:54
Subiect .. Act.
stiu ca am mai zis asta de mii de ori si ca probabil nu mai crezi :
dar.. imi pare rau, sunt stupid stiu si vorbesc tot felu' de tampenii pe care cateodata nici eu nu le cred :
faza e ca.. eu chiar te iubesc:
nu stiu cum, sau de ce sau daca e adevarat sau poate simt eu aiurea dar :
nu stiu..
2.Expeditor Lecs
Raporteaza Data 12 oct 2008, 16:26
Subiect
pai nu stiu ce am dar ..tre sa zic :)
ca.. imi pare rau ca nu mi-am adus aminte ieri si stiu, sunt prost ca uit sau poate ca o fac intentionat :
nu stiu.
si imi pare rau ca mint ..ca te mint si ca nu te apreciez si ca-mi displace ca stii sa ma asculti :
si nu mai stiu ...
p.s. am citit chestia aia a ta de la talente si e fascinanta :)
si te iubesc
1.Expeditor emptyofullness
Raporteaza Data 22 iul 2008, 17:18
Subiect Re:bauuu :)) Act.
Mesaj hai fa-ti cont ..fullofemptyness
plsss :x:x:x :D
PS: uite ce am mai gasit:
Sunt 20 si ceva de pagini de astfel de mesaje. Si recunosc, a fost ciudat si haios, dar mi-a placut. E o intreaga literatura acolo. Si stiu ca tu nu mai esti aici ca sa vezi tot ce-a ramas din astea: o cascada de rasete. :) Nu mai exista cuvinte pentru asta.
6.Raporteaza Data 29 mai 2009, 19:35
Subiect Re:Re:Re:Re::) Act.
tu trebuie sa stii ce i-ai zis :)
iar restul .. whatever. nu e iubire ma, adica nu e de-aia .. nu stiu e net doar. si nu zic asta ca sa subliniezi tu ca nu ti-am luat apararea, nici nu avea vreun rost. si eu eram implicat mai mult mai mai putin.
presupun ca inveti, deci ..:-?? bafta >:D<
p.s daca nu mi-ar pasa nu as fi venit cand mi-ai trimis mesaj.:)
5.Expeditor Lecs
Raporteaza Data 2 mai 2009, 14:07
Subiect :\"> Act.
-cand eram mica, aveam un iubit imaginar pe care-l chema Mario [era maare, brunet, cu ochii albastri...si era bun si ma iubea :">]
nu stiu de ce, dar ma simt :))
4. Expeditor Lecs
Raporteaza Data 5 dec 2008, 13:42
Subiect Re:Re:.. Act.
nu mai fac.. promit :*
te ador >:D<
3.Expeditor Lecs
Raporteaza Data 4 dec 2008, 17:54
Subiect .. Act.
stiu ca am mai zis asta de mii de ori si ca probabil nu mai crezi :
dar.. imi pare rau, sunt stupid stiu si vorbesc tot felu' de tampenii pe care cateodata nici eu nu le cred :
faza e ca.. eu chiar te iubesc:
nu stiu cum, sau de ce sau daca e adevarat sau poate simt eu aiurea dar :
nu stiu..
2.Expeditor Lecs
Raporteaza Data 12 oct 2008, 16:26
Subiect
pai nu stiu ce am dar ..tre sa zic :)
ca.. imi pare rau ca nu mi-am adus aminte ieri si stiu, sunt prost ca uit sau poate ca o fac intentionat :
nu stiu.
si imi pare rau ca mint ..ca te mint si ca nu te apreciez si ca-mi displace ca stii sa ma asculti :
si nu mai stiu ...
p.s. am citit chestia aia a ta de la talente si e fascinanta :)
si te iubesc
1.Expeditor emptyofullness
Raporteaza Data 22 iul 2008, 17:18
Subiect Re:bauuu :)) Act.
Mesaj hai fa-ti cont ..fullofemptyness
plsss :x:x:x :D
PS: uite ce am mai gasit:
Abonați-vă la:
Postări (Atom)