Sunt cinica

Sunt cinica din ignoranta. Pentru ca eu nu stiu ce inseamna toate chestiile astea, nu inteleg ce ar trebui sa facem, sa strigam, sa aruncam cu pietre sau sa stam inchisi in casa.
Am fost si-acolo, am vazut o multime deslanata care lua toate evenimentele la caterinca, niste huligani cu fulare pe fata care striga nimicuri. Anemie.
O intalnire pe strada cu o pereche de revolutionari de la '89, care au luat bataie atunci pentru democratie, care ne idemnau sa plecam din tara. Nu plecam, tocmai de-aia suntem aici, pentru ca avem curaj.
"Romanii sunt un popor de lasi si fricosi!", striga un tanar brunet pe care il cunosc.
Si revolutionarii nostri n-au umor, iau metroul de la Universitate catre Unirii, pentru ca probabil ca le e lene sa o ia pe jos.
Si in metrou se gandesc ca maine trebuie sa lucreze pana la 5, dar dupa, dupa da! vor merge in strada.
Un om striga dintr-un taxi ceva urat. Un jandarm alearga dupa masina.
Sunt cinica, pentru ca sunt complet apolitica, n-am votat, nu votez, nu cunosc, n-am niciun fel de cunostinte politice sau diplomatice.
Cateva stiri despre un centru vechi vandalizat si masini arzand pe bulevard.
Mi-e mila, dar sunt cinica din ignoranta.
Barbatul meu iubit e acolo si vreau sa fie acolo. Femei romance, e momentul sa fiti ca Hecuba, femeia prin excelenta, care-l impinge pe Hector sa moara in mainile lui Ahile. Tu, ramai acolo! Acolo e bine pentru ca acolo ai sansa sa arati cat de curajos esti. Acum mi-am adus aminte ca desi nu te mai iubeam, acum te iubesc.
Eu nu pot sa ma revolt pentru ca nu stiu motivele care va imping pe voi acolo. Nu pot sa fiu asa, doar pentru ca vad turma ca face asta.  Eu nu pot decat sa scriu despre ce vad si aud, fara sa imi dau cu parerea. Atat.

Noapte buna, Bucuresti. Mergi si culca-te, te rog. Lasa-mi tineretea nemarcata de istorie. Pentru ca pe mine istoria ma ingrozeste. Singurul lucru pe care li-l datorez oamenilor astora este ca din nou ma simt vie si tanara.