Sau despre reperele tinerimii de astazi

Mereu m-am intrebat ce anume il poate determina pe un om sa adopte o atitudine extremista. Moi, personelement, sunt destul de scorpie si stiu, uneori sunt aroganta si miserupista. Sunt si excesiv de afectuoasa uneori, uneori tip etcaetera. Mais ceea ce conteaza e ca niciodata nu ajung intr-o extrema. De fiecare data cand incep sa tip fara oprire, mi se infiripa in creier regretul si ajung sa fac o gluma si sa incep sa rad. De fiecare data cand mi-e prea drag de cineva, strecor un ac ironic si am temperat situatia. Pentru ca mi-a placut tot timpul echilibrul, simetria. In plus, nu sunt capabila de extreme, sufleteste nu sunt construita pentru a ma dedica intru totul unei singure stari/atitudini/sentiment (singur) s.a.m.d. Sunt prolifica sufleteste, nasc o gramada de sentimente contradictorii.

despre asta o sa vorbim mai jos. 

Revenind la ceea ce imi propusesem sa dezvolt : ce repere au tinerii de astazi? Ce repere au tinerii ca mine? Tinerii ambitiosi, cu aere de mici intelectuali in devenire, ce bantuie blazati anticariate si discuta cu emfaza despre orice? Tinerii care au uitat cat de importanta e simplitatea? Tinerii care nu stiu cat farmec are intelectul ce se reveleaza treptat, pastrand inca virtuti ascunse? Tinerii care epateaza prin semidoctism si care blameaza ignoranta fermecatoare a omului simplu? Tinerii. Tinerii ca mine, tinerii astia crescuti intr-un mediu neprielnic, nesanatos moral si psihic, tinerii care literalmente isi tocesc coatele pe bancile facultatii- ce repere au? Divaghez profund. Moi, reperele mele sunt in special intelectualii desavarsiti cu care intru in contact. Sigur, admir o gramada de oameni, am cea mai tare sefa din lume (directa :) ), am niste bunici interesanti, am prieteni inteligenti si haiosi, in mintea mea e un baiat superior tuturor prejudecatilor si gandirii comun-burgheze.Dar nu despre asta e vorba. Ideea e ca oamenii pe care ii stimez cu adevarat (eu si generatia mea degenerata) sunt intelectualii pur sange, profesorii, medicii si militarii. Eu aleg profesorii.  Ii stimez pentru ceea ce sunt, asa cum sunt, ii admir si vrea sa fiu ca ei. Cu exceptii. Sunt insa unii ale caror atitudini nu le inteleg. Sunt cei care au atitudini extremiste. Si cercul se inchide si toata lumea intelege introducerea. Si nu-i inteleg nicicum, ce te poate determina - de ce esti ironic la 10 dimineata si ai impresia ca simpla ta prezenta este un izvor de cultura pentru aproape adolescentul din fata ta, cand inca nu pricepe ce-i viata, care inca nu intelege nimic si se hraneste cu lecturi usoare si prietenii dubioase, de ce ai impresia ca tacerea ta se motiveaza, ca fiecare cuvant scos de tine trebuie sorbit cu nesat. Ca...in sfarsit, ca trebuie doar sa fii tu insuti si asta e suficient, ca nu mai trebuie sa depui niciun efort pentru a te face placut, bun pedagog si realmente sursa de informatii interesante si utile pentru studentii neinteresant de prosti din fata ta. In fine, si pe de alta parte, ce te motiveaza pe tine sa fii cel mai bun profesor din lume, sa suporti chicotele fiintelor astora cu cosuri si inceput firav de mustata, sa fii bland, sa le asculti fiecare nimic, sa le raspunzi, sa-ti motivezi raspunsurile, sa te straduiesti sa spui lucruri interesante, sa dai sfaturi, sa devii asa cumva o fiinta draga lor. Da, asta e. Incerci sa le intri pe sub piele. Si le intri si ei te iubesc si din respect pentru tine isi fac temele si se straduiesc sa para intelectuali blazati. Dar de ce, fiinta draga?Sunt profesorii aia care sunt pur si simplu geniali, genul de oameni pentru care multi ar face orice ca sa aiba sansa sa stea de vorba cu ei, de care auzi vorbindu-se in anticariate si la TV si care totusi iti zambesc asa bland si iti asculta tie mizeriile, de parca tu, personal, chiar insemni ceva. Sunt oamenii aia pe care nu poti sa nu-i admiri, care-ti dau aripi, fara sa imi fie teama ca folosesc un cliseu deja comercial (pentru cei carora le plac energizantele). Aia sunt reperele tinerii noastre semi-proaste, semi-indopate cu o cultura sterila si arida, cu aere de boema si vise mari - ca mine! Din pacate, cand o intreaga generatie crescuta nesanatos, desi in democratie si intr-un mediu cultural liber de cenzura, liber sa se exprime, cand in fine intreaga generatie e viciata si nu mai ai ce sa faci ca s-o repari, tot ce poti face e sa te multumesti ca esti parte din ea si sa renunti la incercarea de a schimba ceva. Sa ramai parte integranta si tipica a ei. Da-i repere sanatoase, tocmai pentru a-si ingrosa defectele. Impinge-o catre burlesc, pentru umorul generatiilor viitoare. :)

PS: pentru cine nu are cuvantul 'autoironic' in vocabular - am rugamintea sa ignore tot ce e mai sus.