Despre reclame

Zilele astea n-am avut net. Pe langa ca am citit o carte foarte interesanta, unde toti se injurau si se futeau si se drogau si se bateau fara nicio jena ["Oameni feroce", pentru cei curiosi, dar am uitat cum il cheama pe autor], bineinteles ca vremea oribila din ultima perioada m-a tinut la televizor. Mult timp. Si pentru ca mi s-a stricat si telecomanda si lenea e mare sa ma dau jos din pat si sa schimb programele de la buton, am vazut multe reclame. Multe rau. Si m-am ingrozit. Sincer, reclamele care se difuzeaza pe la noi sunt jalnice si nu au haz deloc.
Cine nu si-o mai aminteste pe baba cu volanul care se distra speriind soferii pe strada? Aia da reclama. Sau reclama "Te iubesc" de la Magura? Sau reclamele de la Orange din metrou? Sau reclama cu pestisorul Didutsu care murdarea bluzita. Adevarat. Reclame dragute, dar sunt atat de putine la numar. Trist.
Am vrut sa fac un top al celor mai bune si celor mai proaste reclame, dar mi-e lene si nici nu ma cred in masura. O sa le numesc asa haotic, fara scopul de a face pe desteapta [de parca vai daca as face eu niste reclame ar fi mai bune ca astea][Desi ar fi].
Bun. Exista trei feluri de reclame care ma enerveaza:
1. Reclamele cu bunica/matusa/colega de apartament care are mereu sticla de balsam sau punga de detergent in geanta. Hai da-o dracu, ca si eu tin in geanta tot felul de obiecte nefolositoare, dar chiar asa? Neverosimil. Mi se pare ca ma trateaza ca pe o proasta.
2. Reclamele cu bebelusi care rad, plang sau fac caca. Sunt sigura ca au scopul sa induioseze si de obicei plaseaza copilasi draguti si bucalani, in ideea ca prostaciunile cu parul facut sarmale or sa cumpere produsul respectiv, sa devina si odraslele lor la fel de dragute. Da' mie nu-mi plac bebelusii. Nu-mi place bebelusul care baleste cand toata familia mananca Finetti. Nu-mi place bebelusul care da neconsolat din maini cand masa ii fura samponul. Nu-mi plac.
3. Reclamele cu obiecte care vorbesc. "Scuzati-ma, domnule, sunteti noul Colgate pana mea cu perie pentru curatat obrajii?" "De fapt (...)". Sa mori tu. Acum o sa cumpar periuta, o s-o pun in pahar si-o s-o pun sa-mi recite Eminescu.
Pe langa astea, avem clasicele reclame cu "Vrei sa-mi dai un pufulete?", cu Sarah care sta in cubul de sticla o saptamana, cu copilul blond care vrea sa faca treaba mare in baia lui Paul, cu "Iti sangereaza gingiile" si scuipatii aia care imi scad apetitul, cu fatuca aia care sta pe veceu toata ziua. Si ma intreb: Ce mai urmeaza? Pana undeee?
Prefer o reclama cum au aia de la 7 days. O melodie draguta, niste fete si baieti frumosi si niste dare de ciocolata. Sa mor de nu mi se face pofta. Sau reclama de la Camay, cu aia doi care tot trec unul pe langa celalalt si abia la sfarsit se vad din cauza mirosului ei. Frumos. Plus reclamele de la Coca-Cola Zero, cu limbile si ochii, de la berea Servus, care ne invata ca berea e naravasa, de la alta bere in care tipul cret nu se lasa induplecat nici de gagici, nici de caine, nici de ploaie, pentru ca ar face orice pentru prietenii lui. Exemple mai sunt. Dar iar m-am plictisit.
Nu fac pe moralista sau pe criticul de arta. Dar reclamele chiar conteaza pentru un produs. E un punct de vedere doar.