Omul moment II

Omul moment apare de nicaieri si nu sta.
Vine cu ochi caprui si zambet turtit, botos, de copil razgaiat.
Vine inalt, cu un ras din alta lume si un corp perfect.
Vine cu aiureala din gesturi si mainile dure, muncite si brate perfecte si bronzate.
Vine cu parul lung cazand abstract pe spatele tau gol.
Vine cu vin si un pachet de tigari si pisicile tale il plac.
Vine cu un tricou frumos si tatuaje pe coate.
Vine cu vodka cu suc de fructe de padure si o muzica stupida, abstracta.
Vine c-o barba de dac si fiare in urechi.
Vine c-o supa crema de legume.

Vine si nu sta. Uneori vine iar, alteori doar o data. Asa e omul moment, nu sta in momentul tau mai mult de un moment. Ca si viata ta si ce simti si ce gandesti - doar un moment intr-o lume grabita, seaca, saracita de momente.

Vine si iti arata ca viata e mai mult decat o inima franta si un vis urat. Vine si iti tine de urat un moment in momentul tau, un moment mai mult decat deloc.

Vine si te invata sa uiti, sa nu mai crezi, sa nu mai speri ca oamenii sunt mai mult de un moment in viata ta.

Omul meu moment, format din multe momente cu multi oameni moment, vine si nu mai sta decat cate un moment pe moment, fara sa grabesca timpul, fara sa-l prostitueze pe niste abstracte concepte sociale inventate sa ne faca sa credem in 'pentru tot restul vietii' si 'mereu' si 'niciodata'.

Am invatat sa iubesc toti oamenii mei moment, cu brate bronzate si tatuaje pe coate, cu ochi frumosi si zambete de luni si semne pe gat.