Milioane de ani

...daca ar mai fi trecut peste ăștia patru de când ne știm, nu m-aș fi gândit ce om minunat ești uneori. Așa cum nu m-aș fi gândit că tocmai eu te-aș ajuta să te regăsești și să te eliberezi de trecutul apropiat. Am dansat cu atâta furie, întocmai ca Alexis Zorba, ca să nu țipăm amândoi și ca să nu înebunim. Am dansat, ne-am privit, ne-am povestit. Am ascultat muzică bună, am văzut oameni frumoși, am zâmbit. Am băut și ne-am ținut de mână. Și cel mai șocant e că nu am premeditat nimic, nu aș fi putut s-o fac, pentru că erai altfel în capul meu. În KAPul meu.

Îți spun sincer, de multa vreme nu am mai putut găsi forța de-a mă deschide în așa hal, să povestesc de tot și toate (de-a mă povesti ca pe o carte faină). Și de-a mă epuiza în două secunde. Știi doar că pe mine mă vindecă doar somnul și mi le-am recuperat - important era să scap de toate. Am scăpat - sunt duse departe departe. Cui îi mai pasă că de două ore stăm aici? Taci.

Merci băi.