Nu mai am nici eu nervii pe care îi aveam înainte

Da, pur și simplu. M-am săturat ca oamenii din viața mea să vină și să-mi spună dureri, fără să se gândească la faptul că așa mi le accentuează pe-ale mele. Înainte eram capabilă să înțeleg cinismul unui om care, după ce mă sărută, vine și-mi plînge pe piept pentru fosta iubită. Acceptam să îmi povestească de actuala iubită, în timpul ăsta. Acceptam să-mi povestească orice, orice. Acum nu mai am chef, pentru că nu mai merită. Pentru că degeaba am fost drăguță și am acceptat să ascult toate mizeriile altora în timp ce mă strângeam în brațe, îmi plăcea să ofer confort, îmi plăcea să primesc iubire cu împrumut, în schimbul unor păreri și a unor ore de ascultat. Acum nu mai nervii de pe vremuri. Nu vreau să mai ascult pe nimeni, nu vreau să mai consolez, să mai înțeleg, să mai schimb, să mai rezolv problemele nimănui. Zău. Vreau să fiu o scorpie, să ignor pe toată lumea, să abuzez, să nu mai atașez în veci de nimeni. Așa să mă ajute Dumnezeu. Numai rău mi-a adus tot jocul de-a prietena bună, numai rău, și toți te uită după ce trec problemele. Nu mai sunt aici pentru nimeni, la revedere, îmi văd de micile mele probleme egoiste, îmi place să fac caterincă ieftină și să mă joc de-a atoateștiutoarea. Vreau să beau, să beau, să beau și să scriu, până uit că existați și voi pe pământul ăsta, râme egoiste, sugătoare de energie și intenții bune. Că îmi împart berile cu niște paraziți, cu niște oameni egoiști, încapabili de vreun sentiment bun. Căci singurul om cu adevărat altruist pe care l-am cunoscut am fost eu. Și nu cu mine, cu alții.

PS: mulțumesc dobitocule că te-ai pișat pe intețiile mele bune, ai fost singurul om sincer pe care l-am cunoscut în ultima perioadă.