femeia II

uneori îmi place să mă întind pe covoare ca o pisică și să-mi imaginez că aș putea rămâne așa, în brațele bumbacului pentru cât timp îmi doresc eu. că nimic nu ajunge aici și că dacă închid ochii, poate o să mă transform chiar într-o pisică alintată, cu ochii lunguieți și mustăți fremătătoare, cu acel dar de a toarce pentru a calma ființele umane. că oamenii fac cele mai moi și mai colorate covoare doar pentru ca eu să-mi întind lăbuțele cu pernuțe și blănița tărcată pe ele. că atunci când ninge, când tună, când e prea cald, nu trebuie decât să miorlăi alintat pentru ca un om iubitor să mă ia în brațe și să mă consoleze. că nu am nevoie decât de aer curat și o cutie cu nisip pentru a fi complet fericită.
sunt o pisică visătoare, alintată, care doarme mult. sunt o pisică în călduri. sunt un motan bătăios. sunt un pisoi speriat. sunt o pisică leneșă leneșă, care nu are griji. e doar fericită. sunt o familie de pisici care se ling pe ochi dimineața. sunt milioane de pisici. sunt toate pisicile din lume, sunt singura pisică din lume.

păcat că covorul meu e aspru și-mi revin repede din visare.