Seria: "Ce iubeste Urzica" [partea a II-a]

Stii, m-am gandit la inceput sa probabil ar fi trebuit sa incep cu tine seria "ce iubeste Urzica", fiindca mi-esti probabil cea mai draga dintre cei din afara familiei. Te cunosc, e drept, de putin timp, daca stau sa ma gandesc ca alte prietenii dureaza din copilarie. N-am inceput cu tine pentru ca...mi-e greu sa scriu aici despre relatia noastra, e prea greu. Pare dificil de inteles, dar cuvintele nu ma satisfac indeajuns. La fel de greu mi-a fost si sa aleg dintre sutele de poze cu noi, cu tine, la care tin enorm de mult si care compun prin culori si forme povestea noastra. Si starile noastre. Ne place sa facem poze impreuna, cu o aviditate ciudata, ca si cum n-o sa mai avem ocazia si maine si poimaine si...mereu.
Simt ca relatia noastra se afla intr-un punct critic si e aiurea. Ca n-o sa mai fim in fiecare zi in aceeasi banca, n-o sa mai radem la orele de istorie, n-o sa mai susotim la mate incontinuu pana ne va face Mitu observatie [adica mie, ca "Aurica" e cuminte si inocenta], n-o sa mai iesim la fumat in pauze, n-o sa ne mai uita dupa cretul ala blond, n-o sa mai fac misto de Bogdan si tu n-o sa te mai superi, n-o sa mai avem agenda noastra cu "fraze memorabile", n-o sa ne mai panicam la lucrarile aiurea, n-o sa ne mai certam cu Bolea, n-o sa-i batem pe el si pe Bidi la septica [cine nu cunoaste, crede :))], n-o sa mai existe seria "M-a gonit mama de-acasa". Iti dai seama? Tu esti aerul meu. Nu concep ideea de "institutie educationala" fara tine. S-a terminat! Si nu vreau sa iau in piept noua etapa [desi am in ce lua :>, hihi, mori:*], nu vreau sa ma gandesc dinainte cum o sa fie sa nu te vad zile in sir, sa stau in banca cu altcineva [care, desigur, o sa-mi fie antipatic fara motiv]. Nu pot!
Cu tine am impartasit totul timp de 3 ani de zile. Ai fost un eu mai mic, asa cum eu am fost un tu mai mic. Eram nedespartite si oamenii deja ne luau la pachet. Amuzant, la inceput ne ofticam, dar cu timpul ne-am obisnuit. Geo si Aurelia, Aurelia si Geo. Sodoma si Gomora. Chip si Dale. Stan si Bran. Romeo si Julieta. Phineas si Fearb. Tom si Jerry. Pe ei i-ai vedea vreodata separati? Ei exista unul prin altul!
Fireste, nimeni n-o sa fie ca tine. Pentru ca noi semanam atat de mult si ne completam intr-un mod ireal, pentru ca fara tine, nu sunt la fel, nu vorbesc la fel de mult, nu rad la fel de des, nu fac aceleasi glume, nu am acelasi curaj, nu am acelasi farmec. Nu pot! Doar cu tine as fi facut faza care l-a marcat pe Traumatizatul ["Nu ma mai iubesti, pisi?" :))], doar cu tine as merge leganandu-ne pe strada, doar cu tine as sta intr-un ger crunt in casuta aia de la tobogan, doar cu tine l-as mai urmari pe Horia pana acasa.
Sunt atat de multe de zis si nu le gasesc acum. Te iubesc. Te iubesc mult, cu toate ca uneori sunt animala cu tine, iti reprosez chestii inutile si sunt pretentioasa, dar asta numai pentru ca am cele mai mari asteptari din partea ta. Si iti doresc tot binele din lume. Chiar daca probabil n-o sa fiu acolo mereu sa-l vad intamplandu-se, n-o sa aflu prima despre bucuriile tale, nu pe mine o sa ma imbratisezi si pupi prima data. Nu e nimic! Trebuie doar sa stii ca acesti trei ani au fost cei mai frumosi din viata mea, alaturi de tine. De voi. De tine, mai ales. Te iubesc.