La multi ani noua!

Este singura persoana pe care stiu exact cand am cunoscut-o : 11 august 2007. Azi sunt 2 ani. La multi ani noua, desi probabil nu or sa mai fie. N-or sa mai fie nici ani, nici luni, nici zile. Mi-e greu sa-i spun adio si-l iubesc, ca pe un prieten drag, confident, amic de barfe si glume, baiat. In toate modurile in care poti iubi un om. Il iubesc cu mintea, cu degetele, cu ochii, cu buzele, cu vorbele, frazele, cu gandurile, cu sufletul, cu visele, cu imaginatia, cu tot eul meu.

Mi-e dor!

Nu de el ca fiinta actuala, ci de ceea ce a fost. De ceea ce am fost amandoi, de modul in care ne intelegeam. Lucruri ce n-or sa mai revina niciodata. Astazi doare si imi face placere. Paradox nenorocit! Nu mai pot sa exprim nimic, asa cum faceam inainte, ce simt, ce am simtit. Nu mai pot! M-am schimbat atat de mult, incat nici eu nu mai pot tine pasul cu mine. M-au macinat neincrederea, indoielile, minciunile, dorinta de adevar si, probabil, si timpul.

Povestea scrisa de noi e pierduta undeva in dusmanoasa lume virtuala, cu tot cu sucul ei de mereu si parcul si ploaia, iar el e pierdut undeva departe, departe rau, la sute de kilometri. Si nu-mi mai amintesc nimic.

Si vreau.

Vreau atat de multe.

Visez.

Visez visele lui si visele mele, contopite. Visez Finlanda, visez gheata si stele. Si suc de mere! Si rasul ala!

Mi-e greu sa-l mai cunosc, sa imi amintesc ca l-am cunoscut. Vreau sa fie din nou august 2007. Sa fie cald si mie sa-mi fie totusi frig, frig si el sa rada ca "asa simt oamenii inainte sa moara". Vreau sa mai radem amandoi. Sa ne certam. Sa ne jignim. Si nu mai vreau sa simtim ca "iti mai amintesti cum era inainte?".

Copilul meu, al meu. Si Gio a lui, doar a lui. Doar! Cat si-a pierdut sensul acum.

Si telefonul nu suna sa-mi spuna ca s-a primit un nou mesaj. Nou! Ce nou? Ca totul e al dracu' de vechi aici. Mai ales amintirile. Cand primeam mesaj de la multi ani la 6 dimineata, cu toate ca la el era 4. Si spera ca nu m-a trezit. Si apoi accidentul si uitarea aia de cateva zile si "si atunci de ce dracu mai vorbim?" si apoi amintirea. Si lacrimile. Putine, e drept, dar sincere.

Te-am iubit! E cea mai sincera declaratie. Mai mult nu pot sa-ti spun acum. Te-am iubit mult si mi-era dor de tine in fiecare zi. Si vorbeam mult despre tine. Si te simteam atat de aproape.

La multi ani noua, separat.