Ce e interzis e tot timpul mai bun.

Ce-i interzis e tot timpul mai bun. De cate ori ai auzit fraza asta? De nenumarate ori, pariez. De cate ori ai luat-o ca atare? Intotdeauna. De cate ori ai incercat sa-i descoperi sensul si sa ti-l asumi? Niciodata. Daca ai sta si ai gandi numai cateva minute daca intr-adevar ceea ce e interzis ti se pare mai bun, ti-ai da seama ca totul depinde de tine, ca viata e un joc al mintii, un mixt dulce-amar de procese psihologice, de iregularitati inexplicabile, pe care le adoptam ca de la sine intelese.
Cat de bun e ceea ce ti se refuza? De mii de ori mai bun decat ceea ce ti se ofera. Inchidem ochii la ceea ce avem atat de aproape, cautam defecte inexistente, motive puerile, doar pentru ca ne indrepta atentia catre ceea ce nu este pentru noi. Fie ca e vorba de o haina mult prea scumpa, de o facultate la care nu ai intrat, de o regula pe care vrei cu toata fiinta s-o incalci, de un produs alimentar pe care nu ai voie sa-l mananci din motive estetice sau medicale, de un talent pe care nu il ai, tot ce e interzis e mai bun! Dar poate cel mai bine se reflecta adevarul acestei fraze in iubire. Mi-e lene sa apas pe enter, desi se cere alienat, deci o sa continui aici. Daca as cita pe un vecin de-al meu, as spune: "Care-i spiru'?". Dar n-o s-o fac, pentru ca v-ati da seama ca, de fapt, Urzica nu vorbeste intotdeauna conform standardelor limbii literare. Nu, serios, care e ideea? De ce omul, fiinta superioara, e atat de retardat incat sa nu accepte o infrangere si un refuz si sa se incapataneze sa-si consume toata energia fizica si psihica intr-o lupta care e pierduta de la inceput? Iubitul unei prietene, fostul tau iubit, acum implicat intr-o relatie serioasa, sotul celei mai bune prietena a maica-tii, proful de religie, un tip cunoscut pe mess care locuieste in Anglia, baiatul rau care umbla cu cinci fete deodata! Fiecare dintre ei iti pare mai bun decat baiatul dragut si modest care incearca sa se apropie de tine de cateva luni. Pe care-l jignesti! Il folosesti atunci cand n-ai cu cine iesi sau vrei o tigara! Pe care-l ignori! Ce legatura are cu esenta umana, esenta aia pe care toti o cautam si cu care ne laudam? Oamenii sunt de c****! Asta e legatura.
In contextul asta, minciuna, inselatul, ironiile, sarcasmul imi apar ca atat de irezistibile. Doar pentru ca vin din partea lui. Din partea acelui el cu majuscula, pe care ma chinui sa-l urasc, pentru ca merita, dar care se foloseste de slabiciunile mele pentru a ma atrage tot mai mult, a se lipi definitiv pe invelisul interior al "inimii" sau al acelui compartiment in care oamenii isi depoziteaza toate sentimentele. Te urasc! Te iubesc! Te urasc! Ba nu, te vreau, esti mai bun decat orice baiat din lumea asta, doar pentru ca mi-esti interzis. Nu te flata, te consider asa, doar pentru ca mintea mea, cu un usor iz de mucegait si coclit, asimileaza mai greu informatiile. Peste ani o sa rad de iubirea asta, o sa-mi dau palme peste frunte si-o sa ma autoironizez, pentru ca am fost una din fatucile alea cu creierul spalat, care suspina dupa un "baiat rau", cu chip frumos si ochi inocenti.
Accepta infrangerile, chiar daca resemnarea sporeste suferinta! Accepta ca nu poti face chiar totul pe lumea asta, nu poti avea orice, nu meriti, nu ti se cuvine, nu valorezi mai mult decat oricine altcineva. Esti om, esti limitat, gresesti, mai ai de invatat! Asta sa-ti fie refren. Si o sa-ti pastrezi realismul la limita corecta, sigura si constructiva. Nu visele mari, de neatins, ambitiile prostesti, dorintele duse la extrem ne inalta, ci acceptarea limitelor noastre.

Ce e interzis nu e mai bun!