Cronică de concert sau despre cum în ultima vreme numai în weekend mai reușesc să scriu pe blog

Alternosfera @ Safe House, 31 martie 2012, București

O să încep ca întotdeauna cu ceea ce nu mi-a plăcut, pentru că nu-i așa, o urzica se ocupă cu urzicatul.

În primul rând, organizatorii au avut proasta inspirație să invite niște domni în deschidere. Primii domni, Schimbând pieile, au fost acceptabili, chiar sunau binișor. Cea mai mare investiție de marcheting a stimabililor a fost totuși sutienul roșu al toboșarei, care a făcut furori. Cea mai scandată ființă a serii a fost, bineînteles, Raluca, cea cu sutienul la vedere (Bine, Ralucaaa!). În rest, solistul un pic cam hipstăr și cu aere de mare rocstar. Se agita pe scena ca un pește în ocean, făcea semne cu mânuța către public, invita oamenii să strige în același ritm ca ei, mizeriuțe de-astea mici pe care ți le permiți doar după ce ajungi cineva. În fine, am fost drăguți cu ei, pentru că aveam o stare de wowowowowow o să-i vedem pe Alternosfera, cei pe care îi așteptăm de o lună jumate. I-am acceptat, am dansat, am țipat pe muzica lor. Doar doar s-or mișca mai repede. S-au mișcat după vreo oră, fiind urmați de niște băieți, Synops, care au dat-o nici mai mult nici mai puțin decât pă dabstep frate! Pe lângă că le-a murit sunetul la un moment dat, au fost acceptabili. Au încercat să le încălzească cururile celulitice ale rocărilor de treij de ani plus care stateau în primele rânduri. Nimic și nimic. Și nu doar că nu s-au mișcat oamenii de nicio culoare, și-au mai luat și fața de uatăfac men și au început să ridice la început discret apoi din ce în ce mai îndrăzneți degețelele din mijloc. Un stimabil și-a permis chiar să arunce cu o doză goală de bere pe scenă. Dovadă de proastă creștere. Stimabilii de pe scenă însă au fost fair-play până la capăt, ne-au mulțumit și au plecat.

În ceea ce privește prestația celor de la Alternosfera, pot să spun că băieții au cântat bine, dar prea rece. Mi s-a părut că le era egal dacă eram noi sau nu eram acolo. Puteau cânta la fel de bine și în fața unei săli goale. Mecanici, profesioniști, dar distanți. Solistul a încercat să lege câteva vorbe în fața publicului, însă nu a reușit să fie coerent și să transmită ceva. A fost un cânt oribil pentru că sunt răcit și pentru că sunteți mai mulți decât ne așteptam și uatdiudcete-aapucatsăvorbeștitaciacoloșicântăte-ncăcat! A promis că va da mâna cu toți oamenii din public - Ha! Au cântat mult, au revenit pe scenă la două bisuri (!) și au ieși de-acolo leșinați. Frumoasă treabă au făcut. Partea proastă e că au ieșit și ieșiți au fost, nu tu sesiune de poze, de autografe, ceva after party să mai discute și gura mea cu ei, nimic.

Locația mi s-a părut mișto - o hală dezafectată, mare, în care au încăput destui oameni, în care se vedea bine și din spate și se auzea acceptabili. Ce nu mi-a plăcut a fost faptul că au fost niște lumini dubioase, puse acolo parcă de un copil autist care apăsa pe butoane la oha. M-au chiorât teribil și, pe lângă asta, îți mai dădeau și niște stări ciudățele. Ventilația, de asemenea, a fost inexistentă, dar nu el concert roc dacă nu e și un pic de transpirație colectivă pe pielea ta proprie din dotare. Păcat de lumini, pentru că altfel ar fi fost o super - locație pentru concerte de acest gen.

Una peste alta, băieții ăștia sunt foarte talentați, deși nu atât de prietenoși, merită văzuți laif și merită ținuți aproape de către publicul românesc. Niște talente bine conservate cu trecerea vremii și un public destul de matur și serios încât să mă facă să cred că vor rămâne suportiv în continuare.

Mulțumesc Alternosfera pentru o seară faină de tot.

Cu stimă,

Urzica.