Random 2.08

Știți momentul ăla ciudat când ai impresia că nu ai nimic ce să vorbești cu un om? Și-atunci te-apuci să vorbești vrute și nevrute, pentru că dacă taci, pari ciufut, dar dacă bați câmpii, par doar prost, și evident pentru mintea umană este mai bine să fii prost decât ciufut. Asta nu e nimic, ni se întâmplă tuturor. Oameni și oameni, te nimerești cu ei în lift, în pauză la țigară, la coadă la plătit facturi etc. Oameni pe care îi știi așa, dar n-ai ce să vorbești cu ei. Dar e firesc.
Ceea ce mi se pare mie nefiresc este în schimb că astfel de momente poți avea de multe ori cu oameni care ți se par minunați și cu care ai atâtea în comun. E perioada aia de tatonare, când faci cunoștință cu omul, ți se pare fain ți crezi că ai putea fi prieten cu el. Urmează perioada de împrietenire în haită și astea merg de obicei bine (nu mi s-a întâmplat să mă aflu într-un grup mare în care să nu se lege nimic). Dar când urmează momentul ăla când ești singur cu omul respectiv, ai contextul, ai timpul...BAM! Îți dai seama că omul e minunat, dar nu se leagă nimic.
Am făcut de curând o mică instruire în ceea ce privește tipurile de personalități. Mă gândesc că poate de-acolo se trage - suntem oameni minunați luați separați, dar împreună nu funcționăm de nicio culoare. Agree.

Nu, nu vreau să se creadă că esența relațiilor este doar vorbăria. Am și eu momentele mele când mă simt atât de în siguranță cu un om, încât simt nevoia să tac. Nu e nimic stânjenitor în asta, e chiar fain. Ciudat e doar în situația descrisă mai sus.

Și pe de altă parte, sunt oameni cu atâtea defecte, cu care n-ai mare lucru în comun, poate banali, poate prea puțin inteligenți, inculți și gustători de muzici proaste și așa mai departe, dar cu care comunici atât de lin. Împarți păreri, argumentezi, vorbești câte-n stele și capeți adrenalina aia minunată pe care doar vorbind o ai (tandră și puțin amuzantă, totuși). Se crează intimitate, siguranță, fidelitate etc. - ce mai, prietenie în toată regula. Și uneori te întrebi ca un prost, cum am ajuns să fiu prieten cu X?

Cred că ceea ce vreau să spun eu e că n-are sens să te gândești matematic la chestii de genul ăsta, doar să le iei ca atare.
Ce, filozofia mea de 14 ani nu cadrează? Cu atât mai bine.
Bună eu sunt Geo și nu proastă, dar în rest sunt fată bună.