3.12.2011

Astazi m-a trezit din somn gandul la referatul nefacut pentru cursul lui Cioba si o zvacnire ciudata in buza. Am fugit la baie sa ma privesc in oglinda si fireste, pe langa deja comunele sifonari ale fetei mele, a mai aparut din neant si un herpes frumos. Herpes, nu Hermen. Si nici n-am cafea. Orricum sunt odihnita. Si am o stare de Manu Chao si Facebook.

Mi-am adus aminte ca sunt atatea lucruri care ma motiveaza. De exemplu, faptul ca m-am oprit cu lectura Cimitirului Bunavestire fix cand un jurist isi dadea drumul pe un gard sub fereastra femeii iubite. Superb.

Oricum nu despre asta era vorba. Ieri am predat in cadrul practicii pedagogice, la scoala 58. de pe Pescarusului (undeva pe la Costin Georgian) la clasa a 5-a. Atatea emotii si atat de variate condensate in 50 de minute. 50 de minute intense, omogene din punct de vedere emotional, in care nici macar o secunda nu mi-a scapat glasul, logica sau firul. In care nici macar o secunda nu am scapat ritmul accelerat, in care m-am indepartat de copii. E ceva ce nu poti sa exprim in cuvinte, deja stim, sunt o incapabila din punctul asta de vedere, pot scrie sau vorbi frumos doar despre lucruri ce nu-mi apartin. Ideea e ca am avut acel ceva, acea revelatie cand stii ca transpiratia de pe frunte si roseala din obraji merita, merita si trebuie sa fie acolo, ca toti copiii aia cu manutele ridicate, cu zambetele alea superbe pe buze, ca omuletii aia de 11 anisori, care nu stiu ce e rautatatea decat cumva primitiv, nu deliberat, ca lucruruile astea sunt facute pentru MINE. Trebuie sa ma indepartez de lumea oamenilor mari, pentru ca ma consuma, cu scoala, munca si prietenia lor. Vreau sa ma inconjor de copii.

In alte ordine de idei, zilele urmatoare, daca imi permite timpul, vreau sa duc o campanie de repropriere. Vreau sa-mi readuc aproape ce era deja al meu dar s-a indepartat. Asa cum vreau sa ma curat de alte lucruri pentru care nu merita sa-mi mai dau oboseala.

En fine, pana atunci, duc o campanie asidua de je m'en fise, vreau sa fiu singura si sa ascult muzica, sa stau pe Facebook si sa-mi mangai buba de la gura.

Au revoir sau asta a fost unul dintre singurele texte care vorbesc despre mine, cea pe bune.

Love,

Urzica.