29.12 sau cat de bine este in post-acasa

Asadar, logic vorbind, ca sa conchidem titlul, m-am intors. Cu o droaie de melancolie dusa pe apa sambetei si cu convingerea ca acasa nu mai e dom'le ce era pe vremuri.

Craciunul nu-l mai simt nici pe el in niciun fel. E poate doar cand mama gateste cu un fel sau doua in plus - de mancare, normal. Cand frate-miu fierbe niste vin extren de acru din recolta proprie. Cand toate casele din jurul meu - evident, si a mea- sunt impodobite cu instalatie chicioasa. Poate cand cativa pusti ragusiti vin sa-ti cante steaua in prag, chicoting si tragandu-mi pisica de coada. Poate e atunci cand mergi in vizita la bunici si primesti papuci de casa cu 4 numere mai mari - de capatat, de la bunica de la Constanta, moarta de batranete. Nu stiu, poate e atunci cand mananci portocale multe, pana lesini. Habar n-am, pentru ca brad n-am avut chef sa impodobesc, carnat n-am simtit nevoia sa mananc, Mos Craciun nu ma mai viziteaza de multi, tare multi ani, desi n-am atat de multi, desi inca-l astept, cu bomboane Sugus de ananas pe noptiera. Zau ca nu mai sunt sarbatorile ce erau.

Casa mi-am gasit-o poate mai trista, cu un caine retardat care-si infasurase zgarda de gat si cu pisica sus pe acoperis - e drept, mai grasa decat mi-o aminteam. Acelasi frig in timpul noptii, in ciuda lemnelor arse pana tarziu. Aceleasi colturi triste, jucarii aruncate pe colturi de masute, acelasi frigider confuz, acelasi televizor prafuit. Poate putin mai pusa pe sotii, cu instalatii de curent care se ard in noaptea de Ajun si o usa care se blocheaza - din cauza mea, spun gurile rele, dar eu nu le cred. Aceeasi casa.

Familia mi-am gasit-o la fel ca de Pasti. Mama cu junghiurile ei si cu sforaitul ala crunt. Poate usor mai indreptata catre senilitate, cu o privire mai lucioasa si mai fixa. Aceeasi mama.Frate-miu, poate mai docil, in niciun caz maturizat, in ciuda varstei. Cu un vin fiert in mana, l-am secondat in a gati o ciorba de porc delicioasa. Cu o carte in mana si o patura pe mine am urlat la el sa mai bage in foc. Cu acelasi zambet, mi-am impartiti bomboanele Sugus cu el. Cu aceeazi grimasa, i-am dat din tigarile mele. Acelasi frate, ca atunci cand eram mici.

Bunicii mei sunt de departe cei mai haiosi. Bunica s-a gandit sa-mi faca o "falsa" si sa-mi spuna ca nu vrea sa ma vada. A trebuit sa rad de falsa ei, s-o conving ca generatii dupa generatii gandim la fel, radem la fel. Bunicul mi-a cantat o "sarga":

Hai la sarga, mai baieti,
Care vreti, care puteti!

Poate putin mai alcoolizat. Aceeasi bunici.

Mi-au prins bine noptile petrecute cu cartea in mana si somnul pana la pranz. Si vinul fiert si bomboanele Sugus. A fost bine acasa, dar tot aici ma simt eu insami.