Omul minut I

Parca toata viata de acum e o repetitie a ceea ce ai mai simtit si ce ai mai trait. Si totul e o rutina obosita a unor patternuri. Si parca si primele dati is obosite, iti dau aceleasi sentimente obosite ale altor prime dati.
Is obosita.
Primele dati. Primele dati, primele dati erau unice si iti dadeau un val de sentimente si trairi unice, noi, proaspete.
Acum, primele dati is doar ca o regurgitare a ceea ce ai mai trait deja de multe ori.
Adica...
Iti aduci aminte ce ai simtit PRIMA DATA cand l-ai privit pe D? Ce? Ceva ce nu ai mai simtit alte dati cand ai privit prima data alti oameni la fel de speciali? Poate da, poate nu. Dar cert e ca nu-ti aduci aminte.
Daca as avea vreo logica dupa atatea shoturi de tequila si atatea beri, as putea sa definesc dezamagirea de a nu mai sti ce am trait cand l-am privit prima data. Cand m-am uitat direct in ochii lui. Cand i-am mangaiat parul pe sub gluga sa i se aseze. Cand l-am sarutat. Cand mi-am strecurat mainile de frig in mainile lui, in buzunarele lui. Cand i-am facut bup prima data pe nasuc.
Si-apoi, mai stii ce ai simtit prima data cand ti-ai dat seama ca te-ai indragostit de el de mori? Caci stiu, clar stiu momentul cand mi-am dat seama ca m-am indragostit de Adi. Stiu temperatura din camera aia batranicioasa din Drumul Taberei, stiu ca jucam cu mainile, deget pe deget, de jumatate de ora, in liniste, pe inserat. Stiu ca ma uitam la ochii aia si la pielita aia de pe buze si m-am gandit. Ba, il iubesc pe omul asta. Nu-l cunosc decat de cateva saptamani (poate una, poate doua), ba, dar il iubesc de imi bate inima in gat de fiecare data cand ma gandesc la el. Si atunci am spus incet, cu frica aia specifica localizata intre coaste, sub gat, bum bum, 'te iubesc'.
Si acum? Cum a fost acum? 'Dani se linge cu una in Comandante' dupa ce n-ai vrut sa-l pupi ca pleaca si ti-a dat asa un dos de palma peste breton, cu rasul ala de te inmoaie si-ti sparge zidul ala si te lasa vulnerabila si goala de corp in fata lui. Asa a fost.
Ba, omul meu moment s-a transformat in omul meu minut. Ba, nu vreau. Si pe asta il iubesti la fel, ca vezi tu lucruri in el ce nu vad altii, ca l-ai vazut tu vulnerabil. Ca, ba, te-ai uitat in ochii lui juma' de ora fara sa scoti cuvinte pe gura, dar cate i-ai zis. Si cate ti-a zis.
Dar nu stii daca asta e prima oara cand ai stiut ca te-ai indragostit de el. Nu stii cand a fost prima seara cand l-ai visat, cand ai adormit gandindu-te la el. Ca simti asa ca proasta altfel decat alta lume, simti mai mult si ascunzi in tine, sub straturi de sarcasm si zambete crucise schimbate cu blondul ala cu coada de cateva saptamani incoace in Kultur.
Mai stii prima data cand a intrat in camera si nu v-ati salutat ca lui ii era rusine ca a venit asa si tu erai dezamagita si te-ai gandit clar, clar eu m-am indr.... Si ti s-a infipt in gat ca un os de peste cuvantul ala dureros, cuvantul ala care ti-a adus singuratate si dor de mori.
Mai stii prima data cand te-ai uitat la el? Cand l-ai luat la cunostinta ca gen e un om cu un ras dumnezeiesc aici pe planeta asta la juma' de metru de mine si eu vreau sa aud rasul ala doar pentru mine cand zice 'hai vino mai incoace sa-ti spun' prostiile lui.
Is obosita.
Primele mele dati cu omul moment le-am pus deoparte, in capitolul cu oamenii moment. Caci nu m-am gandit ca-s atat de proasta sa trag de un moment si sa-l fac minut. Caci nu m-am gandit ca intr-o dimineata geroasa de decembrie, culmea, 8 decembrie, eu o sa fiu beata si ciufuta de dosul ala de palma peste breton si de acel 'spunee' cu doi de e, si-o sa ma intreb numai atat. Mai stii cand l-ai privit prima data pe D?
Nu mai stiu.