senzatia aia de liniste profunda, pe care o simti invadandu-ti venele, cand, in mijlocul zilei, te uiti la soare pana te dor ochii.
senzatia aia ca viata e atat de frumoasa, in pofida a tot ce te-a ranit candva.
senzatia ca te-ai eliberat de tot ce ti-a subjugat personalitatea ani de-a randul.
ca nu mai simti nimic.
ca nu mai ai nici macar o baiate de inima in plus cand te gandesti.
te uiti in continuare la soare, cu naivitatea unui pui de catel care si-a deschis ochii pentru prima data.
inocenta.
iti dau lacrimile.
viata e atat de frumoasa. sunt atatea carti si atata muzica si atatea concerte si atatea shoturi de tequila si atatia oameni moment pentru tine acolo.
se spune ca karma are grija de noi toti.
eu nu-i spui karma, ii spun Dumnezeu.
si imi pun toata increderea in faptul ca.