Random thoughts III

Și atunci ai știut. Pur și simplu ai știut.

Ai știu că pentru tine e sfârșitul, pentru că ți-ai dat seama că dacă tu continui să fii sinceră cu tine, EL o să-și dea seama, pentru că EL te cunoaște atât de bine și știe să se uite în tine, să bage mână, să răscolească gândurile ca și cum s-ar juca cu niște bine colorate, să sufle praful de pe cele mai ascunse obsesii ale tale. EL știe că ești goală pe interior, că ți-ai ascuns toate amintirile în sertarele minții, ca un sinistrat care își pune la adăpost cele mai prețioase bunuri.
Dar el are toate cheile amărâtelor tale de mobile scâlciate, el știe să desfacă toate ușile și să le dea de pereți. El tânjește după mintea ta, așa cum tânjesc copiii mici după mamă. El știe să citească ce-i acolo, în dosarele alea așezate prost pe dulapuri și pe jos. El are răbdare să cunoască toate femeile leneșe tolănite pe canapele lungi și moi, toate femeile alea care ai fost și care vei fi. El știe să dea tablourile jos de pe pereți și să le tapeteze cu gânduri noi.

Și tu ai știut.
Atunci ai știut că dacă tu continui să îți ții gândurile încuiate, el tot are să le găsească. El o să le găsească, pentru că doar el are răbdare. Pașii lui merg prin creierul tăi pe cărări sălbatice, neumblate de mult, de nimeni.

Atunci ai știut că în capul tău...nu mai ești singură.

Te-ai speriat. Te-ai speriat de pașii ăia care veneau în urma ta, cu doar doi pași în urmă. Te-ai speriat când el gândea tot ce gândiseși tu cu câteva minute înainte. Și ai știut că nu mai poți să îi ascunzi nimic, ai știut că nu mai poți să-l minți, să-l ignori, să mimezi.

Și atunci ți-ai dat seama.
Tot ce-ți mai rămăsese era să te minți pe tine. Să îți strângi în suflet nimicuri, atât de adânc, încât să se topească, să se evapore, să nu mai existe. Pf. Ca un nor ofilit pe un cer de vară. Să-l simți pe el cum aleargă disperat pe urmele tale și să nu găsească nimic. Ca un copoi obosit și flămând.
Să nu mai existe nimic în capul tău, decât un gol care să acopere tot ce poți să simți în afara lui.

Și atunci când ți-ai dat seama, era atât de liniște afară și pe un fundal de burniță nesuferită, ai putut să auzi literalmente sunetul pereților crăpându-se. Al pereților din capul tău. Proaspăt tapetați.