M-am aruncat intr-un joc crunt al urii, care n-o sa se termine bine pentru unul dintre oi:om contra oras.Urasc oamenii din casa mea, oamenii din scoala mea, oamenii cu care merg zilnic catre munca, cu care impart acelasi aer cu miros cu mucegai in orasul asta mizer.
Vreau sa respir muntii, sa-mi inund venele cu marea tarii asteia. Vreau casa mea, cu ai mei, cu mirosul ala de cald, fierbinte, bland, cu prietenii mei pe care tot orasul ala mi i-a furat. Vreau calmul ala al oamenilor care iau timpul ca atare, nu-l forteaza, nu incearca sa infrunte zeii. Vreau linistea sufleteasca pe care doar acasa o am. Vreau sa scap de insomniile astea, de care mi-e frica, mi-e extrem de frica, pentru ca raman singura cu mine, cu mine, victima orasului, cu ura inundandu-i fiecare celula. Si nu-mi place de mine asta noua, nervoasa, stresata, obosita mereu, care zambeste atat, atat de rar, care se uita la ceas de mii de ori pe zi. Vreau sa traiesc linistita, sa dorm linistita, sa iubesc linistita.
Oza spunea cand: 'din ce sunt facut? un fier de proasta calitate.' Da, asta sunte, fiare care se izbesc unele de altele, fara sa se contopoasca, fara sa-si imprumute culori sau mirosuri. Metale goale grotesti, incredibil de grotesti.
Iti declar razboi, oras mizer. Da-ma inapoi. Da-mi o bere intr-o carciuma aglomerata, dar nu-mi lua atat de multe in schimb.
Oamenii si-au vandut sufletul cand s-au mutat la oras.
Si bine zicea Blaga ca vesnicia s-a nascut la sat. Vesnicia atat de suficienta oricui. Si necesara.
Am strans prea multa ura. Si simt ca ma sufoc. Vreau sa respir.
ti`e dor de casa ... ti`e dor de viata care o aveai inainte ... fara griji, fara probleme, fara stres.
RăspundețiȘtergereasta e kappy :*
RăspundețiȘtergere