miercuri, 22 decembrie 2010

Sarbatori fericite!

Asa bun, sarbatorile vin si pentru fiecare dintre noi ele inseamna altceva si altceva, desi paradoxal ne simtim uniti de acelasi spirit.
Ne uneste o anxietate, o panica profunda ca trebuie, trebuie! Trebuie sa orice, dar trebuie. Si cum spuneam, fiecare trebuie sa altceva.
Unii trebuie sa dea o fuga pana la munte, sa-si puna bocanci de muntoman si rucsacul in spate si sa se inghesuie in trenuri pline de bozgori, neincalzite, lente, leeente. Trebuie sa fuga pe partie si sa-si murdareasca hainele intr-o zapada mocirloasa, cum numai in Romania parca e.
Altii trebuie sa doarma, sa se odihneasca, sa traga jaluzele, sa vada filme cu Mos Craciun. Trebuie, trebuie, cu toate ca nu simt nicium sarbatorile si casc toata ziua.
Sunt femeile care trebuie trebuie sa gateasca atata mancare incat ar ajunge pana la 1 mai. Dar trebuie sa se oboseasca ornand salata de beof, pentru sotul iubitor care va remarca doar ca iar e patrunjel pe ea.
Suntem noi, astia cu inima mare, care trebuie trebuie sa cumparam cadouri pentru toata lumea,trebuie sa ne cheltuim toti bani si sa ajungem acasa dupa 2 zile de foame crunta, dar cu multe cadouri, cautate prin orice colt de magazin. Dar trebuie.
Plus ca trebuie sa ne vizitam toate rudele de sarbatori, chiar daca...doar de sarbatori le vizitam. Nici n-avem ce ne spune si ne indopam cu vin si prajituri. Dar, daca nici de sarbatori, atunci cand trebuie s-o facem, nu?

Cat despre mine, trebuie trebuie sa beau un vin fiert, trebuie sa ma joc in zapada, trebuie sa fac o plimbare matinala rau cu un baiat frumos, trebuie sa impodobesc casa, trebuie sa citesc o carte dulcegoasa.


Si sunt fericita ca am bocanci de muntomanca, ha ha!

Sarbatori fericite !

luni, 20 decembrie 2010

:) aiureli di pe feisbuc.

Simina Stefana 20 decembrie la 22:36
14 ani?!Valeu!Si de ce "am avut"si nu"am"?
Aaa,nu sunt homofoba,dar eu vreau un baiat/barbat...acum nu stiu,depinde de mine si cum ma simt eu.Fata/Femeie? :)


Geo Ianole 20 decembrie la 22:38
pai da, de la gradinita. eram de mici impreuna mereu :))) simpatic.
ne-am racit asa....brusc brusc. bucurestiul asta ne-a facut asta.
si eu vreau barbat :D asa adevarat cu un chic di pliata si pirs in limba :x

Simina Stefana 20 decembrie la 22:40
Nasolete.Eu nu vreau sa se intample asta.:-<
SI mie imi place sa aiba parul mare.Daaa,si pierce,dar eu vreau in spranceana.Nu-i nimic!Abia nu ne batem pe el!:))

Geo Ianole 20 decembrie la 22:42
:))) am avut eu ardeleanul meu frumos frumos cu pirs in spranceana si era iarna si frig si muream, eram in fusta si se juca cu pirsul pe buzele mele, omg omg. si ne-am uitat la walle.
si a doua zi a plecat.

baiatul meu...de fapt nu e al meu, e un baiat oarecare caruia i-am zis 'da-mi tot', el a zis 'ce vrei?' eu am raspuns 'vreau tooot' si el a zis 'ok'. asa, asta e asa minunat, cu pirsuri peste tot, si in limba si in spranceana si in barba. si e minunat. tare de tot.dar nu stiu daca imi da tot tot, trebuie sa verific

Simina Stefana 20 decembrie la 22:45
Verifica,verifica,sa nu te trezesti cu inimioara franta.E cel mai urat,apoi!

Gio,eu trebuie sa fug.
Te pup,somn usor!



prostii de 11 noaptea :))))

marți, 7 decembrie 2010

Orasul si ura

Orasul asta a strans prea multa ura in noi. Nu mai suport oamenii grabiti, care te calca pe tenesi si te imping la metrou, nu mai suport oamenii nervosi, care trec pe rosu si injura pietonii, oamenii care nu au timp sa astepte 2 minute autobuzul, gandindu-se la sine zambind, nu plimbandu-se agitati pe trotuar. Sunt seaca aici, nu mai gandesc nimic,nu mai scriu nimic,nu mai citesc la fel de mult.Pentru ca orasul ne soarbe energia,ne lasa dezbracati de noi insine.
M-am aruncat intr-un joc crunt al urii, care n-o sa se termine bine pentru unul dintre oi:om contra oras.Urasc oamenii din casa mea, oamenii din scoala mea, oamenii cu care merg zilnic catre munca, cu care impart acelasi aer cu miros cu mucegai in orasul asta mizer.
Vreau sa respir muntii, sa-mi inund venele cu marea tarii asteia. Vreau casa mea, cu ai mei, cu mirosul ala de cald, fierbinte, bland, cu prietenii mei pe care tot orasul ala mi i-a furat. Vreau calmul ala al oamenilor care iau timpul ca atare, nu-l forteaza, nu incearca sa infrunte zeii. Vreau linistea sufleteasca pe care doar acasa o am. Vreau sa scap de insomniile astea, de care mi-e frica, mi-e extrem de frica, pentru ca raman singura cu mine, cu mine, victima orasului, cu ura inundandu-i fiecare celula. Si nu-mi place de mine asta noua, nervoasa, stresata, obosita mereu, care zambeste atat, atat de rar, care se uita la ceas de mii de ori pe zi. Vreau sa traiesc linistita, sa dorm linistita, sa iubesc linistita.
Oza spunea cand: 'din ce sunt facut? un fier de proasta calitate.' Da, asta sunte, fiare care se izbesc unele de altele, fara sa se contopoasca, fara sa-si imprumute culori sau mirosuri. Metale goale grotesti, incredibil de grotesti.
Iti declar razboi, oras mizer. Da-ma inapoi. Da-mi o bere intr-o carciuma aglomerata, dar nu-mi lua atat de multe in schimb.
Oamenii si-au vandut sufletul cand s-au mutat la oras.
Si bine zicea Blaga ca vesnicia s-a nascut la sat. Vesnicia atat de suficienta oricui. Si necesara.
Am strans prea multa ura. Si simt ca ma sufoc. Vreau sa respir.