Ne uneste o anxietate, o panica profunda ca trebuie, trebuie! Trebuie sa orice, dar trebuie. Si cum spuneam, fiecare trebuie sa altceva.
Unii trebuie sa dea o fuga pana la munte, sa-si puna bocanci de muntoman si rucsacul in spate si sa se inghesuie in trenuri pline de bozgori, neincalzite, lente, leeente. Trebuie sa fuga pe partie si sa-si murdareasca hainele intr-o zapada mocirloasa, cum numai in Romania parca e.
Altii trebuie sa doarma, sa se odihneasca, sa traga jaluzele, sa vada filme cu Mos Craciun. Trebuie, trebuie, cu toate ca nu simt nicium sarbatorile si casc toata ziua.
Sunt femeile care trebuie trebuie sa gateasca atata mancare incat ar ajunge pana la 1 mai. Dar trebuie sa se oboseasca ornand salata de beof, pentru sotul iubitor care va remarca doar ca iar e patrunjel pe ea.
Suntem noi, astia cu inima mare, care trebuie trebuie sa cumparam cadouri pentru toata lumea,trebuie sa ne cheltuim toti bani si sa ajungem acasa dupa 2 zile de foame crunta, dar cu multe cadouri, cautate prin orice colt de magazin. Dar trebuie.
Plus ca trebuie sa ne vizitam toate rudele de sarbatori, chiar daca...doar de sarbatori le vizitam. Nici n-avem ce ne spune si ne indopam cu vin si prajituri. Dar, daca nici de sarbatori, atunci cand trebuie s-o facem, nu?
Cat despre mine, trebuie trebuie sa beau un vin fiert, trebuie sa ma joc in zapada, trebuie sa fac o plimbare matinala rau cu un baiat frumos, trebuie sa impodobesc casa, trebuie sa citesc o carte dulcegoasa.
Si sunt fericita ca am bocanci de muntomanca, ha ha!
Sarbatori fericite !