Nimic

Nimic nu e mai frumos decât un bărbat cu ochii albaștri.

Au trecut deja 6 luni de când știu exact cu cine vreau să-mi petrec tot restul vieții. Știu cum.
Am alături de mine cel mai minunat bărbat din lume. Luat individual, e plin de ciudățenii și defecte, însă alături de mine, e cel mai potrivit. Nu văd cum ar putea să fie un om ca să se potrivească cu mine mai mult decât El.
Uneori nu e nimic poetic între noi, sunt discuții despre muncă sau prieteni și gesturi obscene. Sunt lucruri mărunte, umane, glume, bârfe, prostii, discuții administrative despre ce mâncăm azi sau unde mergem. Dar chiar și așa, sunt cele mai frumoase lucruri, pentru că și atunci ne aparținem atât de mult încât e inuman.

Nimic nu e mai frumos decât un bărbat cu ochii albaștri, complet dezbrăcat, cu spatele alb prins sub buzele tale. Cu părul lung și creț întins pe pernă. Cu o țigară uitată între buzele întredeschise. Cu nasul mic, școlăresc, aproape pervers. Cu mâinile mici plimbându-se pe tine ca într-un sanctuar păgân. Cu gândurile aiurea și chef de somn. Cu râsul roz și inocent. Uitat de lume, uitat de el, știut numai de tine.

Nimic nu e mai frumos decât să fii atât de intim legat de o ființă umană, legați de un inel și un milion de gânduri. Un miliard de amintiri și sentimente.

Nimic nu e mai frumos decât să îți fie atât de dor de El după câteva minute, să-ți lipsească fiecare gest de-al lui când nu e lângă tine.

Niciun loc, dar absolut niciun loc nu e mai frumos decât în brațele lui, în patul lui, în capul lui. Niciun miros nu e mai frumos decât gelul lui de duș pe pielea ta. Niciun gust nu e mai bun decât gustul de cozonac de pe buzele lui în ajun de Crăciun. Niciun gest nu e mai natural decât să-l săruți. Nicio zi nu e mai frumoasă decât ziua de 8. Niciun material nu e mai fin decât pielea buzelor lui. Nicio femeie nu e mai a cuiva decât sunt eu a lui acum.

Nimic nu e mai frumos decât bărbatul meu, cu ochi albaștri.