Buna seara,
Bine ai venit in mintea mea. Ia loc, te rog. Tu esti Gio si vrei sa vorbim putin, asa-i? Ok. Despre ce? Ah, despre barbatii tai.
Minciuni, niciodata n-au fost ai tai cu adevarat, stii bine. Dar hai, hai sa-ti facem hatarul asta, sa vorbim despre ei. Poftim? Ah, despre cum i-ai numit. Ii luam cronologic? Nu? Ah, haotic. tipic tie. Fie, atunci!
Cu ce sa incepem?
Cu cei pe care i-ai numit dupa poreclele furnizate de altii. Aia nu merita atentia, atata de dragi ti-au fost, ca i-ai chemat dupa cum scrie in buletin sau ii striga vecinii de bloc. Trecem peste nimicuri.
Cu adoratii? Adoratii au fost 2. Si jumatate, ai tins sa-i spui si unui al treilea, da' nu te-a lasat inima, cand te gandeai la ceilalti doi. Eh, e un cuvand urat si sunt sigura ca i-ai iubit mult. Dar cuvantul asta, adoratule, suna aproape matern. Zice-ai ce vrei, a fost vorba despre barbati inferiori tie, Gio. Barbatii aia draguti, blonzi, creti, cu mustata, haiosi, da, stiu ma ca i-ai iubit, dar recunoaste: ti-au fost inferiori.
A fost si el ma, pe care l-ai numit in atatea feluri. Da, stim despre cine vorbesti. Pe el il iubeai, dar intr-un mod adolescentin, pentru ca mai aveai putin si ajungeai si tu ca pustoaicele alea sa-i spui "iepuras si ursulet', atata de drag iti era. Dar da, Gio, recunoaste, era iubire de copii aia.
Ah, da, sigur, cei carora le-ai zis "tu". Au contat, sigur, in felul lor, dar iubirea pentru "tu" nu e ca-n filme, singura adevarata. La tine a fost o lehamite de vocative, scumpa, dulce Gio.
Le-ai spus si babe la un moment dat - batjocora. Pe aia i-ai dispretuit pana-n varful unghiilor.
Stiu la ce te gandesti - la singurul care conteaza acum. La "dragul meu" - aproape filial, acel fel taraganat al tau sa-l zic si desi uneori suna ironic, stii ca nu e. E pe bune, tu spui "dragul meu" rar si din toata inima si doar atunci cand simti barbatul, cand simti superioritatea, cand il simti pe el mai destept decat tine, mai puternic, mai deschis, mai om. Pe el care nu e neaparat mai cult, doar ca el e asa si intelege tot ma Gio, atata de multe incat te intrebi mereu cum dracu de pe tine nu te-a inteles. Acum ai aflat, Gio. Barbatii tai sunt fix asa cum ii numesti tu.
Acuma iesi afara. Noapte buna!
joi, 29 decembrie 2011
29.12 sau cat de bine este in post-acasa
Asadar, logic vorbind, ca sa conchidem titlul, m-am intors. Cu o droaie de melancolie dusa pe apa sambetei si cu convingerea ca acasa nu mai e dom'le ce era pe vremuri.
Craciunul nu-l mai simt nici pe el in niciun fel. E poate doar cand mama gateste cu un fel sau doua in plus - de mancare, normal. Cand frate-miu fierbe niste vin extren de acru din recolta proprie. Cand toate casele din jurul meu - evident, si a mea- sunt impodobite cu instalatie chicioasa. Poate cand cativa pusti ragusiti vin sa-ti cante steaua in prag, chicoting si tragandu-mi pisica de coada. Poate e atunci cand mergi in vizita la bunici si primesti papuci de casa cu 4 numere mai mari - de capatat, de la bunica de la Constanta, moarta de batranete. Nu stiu, poate e atunci cand mananci portocale multe, pana lesini. Habar n-am, pentru ca brad n-am avut chef sa impodobesc, carnat n-am simtit nevoia sa mananc, Mos Craciun nu ma mai viziteaza de multi, tare multi ani, desi n-am atat de multi, desi inca-l astept, cu bomboane Sugus de ananas pe noptiera. Zau ca nu mai sunt sarbatorile ce erau.
Casa mi-am gasit-o poate mai trista, cu un caine retardat care-si infasurase zgarda de gat si cu pisica sus pe acoperis - e drept, mai grasa decat mi-o aminteam. Acelasi frig in timpul noptii, in ciuda lemnelor arse pana tarziu. Aceleasi colturi triste, jucarii aruncate pe colturi de masute, acelasi frigider confuz, acelasi televizor prafuit. Poate putin mai pusa pe sotii, cu instalatii de curent care se ard in noaptea de Ajun si o usa care se blocheaza - din cauza mea, spun gurile rele, dar eu nu le cred. Aceeasi casa.
Familia mi-am gasit-o la fel ca de Pasti. Mama cu junghiurile ei si cu sforaitul ala crunt. Poate usor mai indreptata catre senilitate, cu o privire mai lucioasa si mai fixa. Aceeasi mama.Frate-miu, poate mai docil, in niciun caz maturizat, in ciuda varstei. Cu un vin fiert in mana, l-am secondat in a gati o ciorba de porc delicioasa. Cu o carte in mana si o patura pe mine am urlat la el sa mai bage in foc. Cu acelasi zambet, mi-am impartiti bomboanele Sugus cu el. Cu aceeazi grimasa, i-am dat din tigarile mele. Acelasi frate, ca atunci cand eram mici.
Bunicii mei sunt de departe cei mai haiosi. Bunica s-a gandit sa-mi faca o "falsa" si sa-mi spuna ca nu vrea sa ma vada. A trebuit sa rad de falsa ei, s-o conving ca generatii dupa generatii gandim la fel, radem la fel. Bunicul mi-a cantat o "sarga":
Hai la sarga, mai baieti,
Care vreti, care puteti!
Poate putin mai alcoolizat. Aceeasi bunici.
Mi-au prins bine noptile petrecute cu cartea in mana si somnul pana la pranz. Si vinul fiert si bomboanele Sugus. A fost bine acasa, dar tot aici ma simt eu insami.
Craciunul nu-l mai simt nici pe el in niciun fel. E poate doar cand mama gateste cu un fel sau doua in plus - de mancare, normal. Cand frate-miu fierbe niste vin extren de acru din recolta proprie. Cand toate casele din jurul meu - evident, si a mea- sunt impodobite cu instalatie chicioasa. Poate cand cativa pusti ragusiti vin sa-ti cante steaua in prag, chicoting si tragandu-mi pisica de coada. Poate e atunci cand mergi in vizita la bunici si primesti papuci de casa cu 4 numere mai mari - de capatat, de la bunica de la Constanta, moarta de batranete. Nu stiu, poate e atunci cand mananci portocale multe, pana lesini. Habar n-am, pentru ca brad n-am avut chef sa impodobesc, carnat n-am simtit nevoia sa mananc, Mos Craciun nu ma mai viziteaza de multi, tare multi ani, desi n-am atat de multi, desi inca-l astept, cu bomboane Sugus de ananas pe noptiera. Zau ca nu mai sunt sarbatorile ce erau.
Casa mi-am gasit-o poate mai trista, cu un caine retardat care-si infasurase zgarda de gat si cu pisica sus pe acoperis - e drept, mai grasa decat mi-o aminteam. Acelasi frig in timpul noptii, in ciuda lemnelor arse pana tarziu. Aceleasi colturi triste, jucarii aruncate pe colturi de masute, acelasi frigider confuz, acelasi televizor prafuit. Poate putin mai pusa pe sotii, cu instalatii de curent care se ard in noaptea de Ajun si o usa care se blocheaza - din cauza mea, spun gurile rele, dar eu nu le cred. Aceeasi casa.
Familia mi-am gasit-o la fel ca de Pasti. Mama cu junghiurile ei si cu sforaitul ala crunt. Poate usor mai indreptata catre senilitate, cu o privire mai lucioasa si mai fixa. Aceeasi mama.Frate-miu, poate mai docil, in niciun caz maturizat, in ciuda varstei. Cu un vin fiert in mana, l-am secondat in a gati o ciorba de porc delicioasa. Cu o carte in mana si o patura pe mine am urlat la el sa mai bage in foc. Cu acelasi zambet, mi-am impartiti bomboanele Sugus cu el. Cu aceeazi grimasa, i-am dat din tigarile mele. Acelasi frate, ca atunci cand eram mici.
Bunicii mei sunt de departe cei mai haiosi. Bunica s-a gandit sa-mi faca o "falsa" si sa-mi spuna ca nu vrea sa ma vada. A trebuit sa rad de falsa ei, s-o conving ca generatii dupa generatii gandim la fel, radem la fel. Bunicul mi-a cantat o "sarga":
Hai la sarga, mai baieti,
Care vreti, care puteti!
Poate putin mai alcoolizat. Aceeasi bunici.
Mi-au prins bine noptile petrecute cu cartea in mana si somnul pana la pranz. Si vinul fiert si bomboanele Sugus. A fost bine acasa, dar tot aici ma simt eu insami.
miercuri, 21 decembrie 2011
azi
in ziua primei ninsori pe 2011 din Bucuresti, colegul meu Marius de la implementare mi-a dat un foc.
marți, 20 decembrie 2011
Pentru ca...din nou...pentru ca tu, D.
Pentru ca uneori lucrurile simple sunt mai complicate decat credeam noi. Si pentru ca lucrurile simple pot avea ochii mari si o acnee negata cu ardoare.
Stii, e important pentru mine sa ma obisnuiesti cu fata asta a ta noua, ne-acneica, desi trebuia sa fie asa, si cu zambetul asta nou, inocent dar neinocent. Cu tine asta care stai la granita dintre doi oameni diferiti : tu-copilul dragut pe care il cunosteam si care nu credeam, refuzam complet sa cred ca are sa creasca vreodata si tu - adolescentul proaspat si inalt, cu un inceput de boala grava, incurabila pe chip - boala denumita in popor masculinitate.
Stiu, ai incercat sa imi arati firescul lucrurilor, etapele prin care ai trecut firesc, fara mine. Trecerea n-a fost simpla, insa rezultatul mi-e destul de strain. Nu stiu ce se intampla in capul ala brunet. Nu stiu ce se va intampla maine acolo.Eu stiu doar ce se intampla candva demult si mi-e de-ajuns. Si gata, am zis, nimic nu se mai schimba, copiii nu mai cresc si privirea ramane etern inocenta. Asta e lumea mea ideala.
Intoarce foaia, mai povesteste despre cine ai ajuns. Si poate curand am sa cred minciuna asta strundata ca toti copiii cresc si devin altcineva peste noapte.
Cu dragoste,
Urzica Geo.
Stii, e important pentru mine sa ma obisnuiesti cu fata asta a ta noua, ne-acneica, desi trebuia sa fie asa, si cu zambetul asta nou, inocent dar neinocent. Cu tine asta care stai la granita dintre doi oameni diferiti : tu-copilul dragut pe care il cunosteam si care nu credeam, refuzam complet sa cred ca are sa creasca vreodata si tu - adolescentul proaspat si inalt, cu un inceput de boala grava, incurabila pe chip - boala denumita in popor masculinitate.
Stiu, ai incercat sa imi arati firescul lucrurilor, etapele prin care ai trecut firesc, fara mine. Trecerea n-a fost simpla, insa rezultatul mi-e destul de strain. Nu stiu ce se intampla in capul ala brunet. Nu stiu ce se va intampla maine acolo.Eu stiu doar ce se intampla candva demult si mi-e de-ajuns. Si gata, am zis, nimic nu se mai schimba, copiii nu mai cresc si privirea ramane etern inocenta. Asta e lumea mea ideala.
Intoarce foaia, mai povesteste despre cine ai ajuns. Si poate curand am sa cred minciuna asta strundata ca toti copiii cresc si devin altcineva peste noapte.
Cu dragoste,
Urzica Geo.
joi, 15 decembrie 2011
Mizantropie
E frumos orasul inmocirlit in ceata asta densa.
E frumos orasul inmocirlit in ceata asta densa la 12 noaptea.
E frumos orasul inmocirlit in ceata asta densa la 12 noaptea vazut din taxi.
Trec printr-o faza atroce de mizantropie. Nu ma intereseaza de nimeni, nici de mine, nu vreau sa-mi mai aud telefonul sunand sau fereastra de mess pop-uind. Nu simt nevoia sa vorbesc despre nimic care sa-mi apartina, care sa-ti apartina. Pentru ca ceata asta care invaluie orasul de cateva zile este atat de groasa incat ne impinge in noi insine. Ne impinge cuvintele inapoi in creier imediat ce incercam sa deschidem gura. Ne lipeste mana de corp imediat ce incercam s-o indreptam spre alta mana. Ne tranteste gandurile la pamant imediat ce incercam sa le aruncam departe, catre altcineva. Ceata este de vina, pentru ca ne mumifica, ne dezumanizeaza, ne mecanizeaza. Ne transforma in niste organisme monocelulare, care doar plutesc intr-o materie amorfa, sufocanta.
Vreau sa treaca ceata asta. Vreau sa pot sa stau pe balconul meu de la etajul 8 la 12 noaptea si sa vad luminitele cu care au impodobit oamenii casele, acum, de sarbatori. Eu vad doar o materie cenusie, nici solida, nici gazoasa, nici lichida, nicicum. Si-o vad in fiecare zi in ultimul timp, mi se lipeste de corp si vine dupa mine in casa, se culca alaturi de mine in pat si imi lipeste genele inainte de culcare. M-as putea obisnui sa-mi fie prieten pe vecie, insa nu, pentru ca tot ea ma azvarle in mizantropia asta crunta.
Caut transparente in orice, numai sa mi se dezlipeasca de pe retina culoarea asta cenusie opaco-translucida, care deformeaza orice realitate din jurul meu. Oare daca-mi pun ochelarii de vedere, ceata asta o sa dispara?
E frumos orasul inmocirlit in ceata asta densa la 12 noaptea.
E frumos orasul inmocirlit in ceata asta densa la 12 noaptea vazut din taxi.
Trec printr-o faza atroce de mizantropie. Nu ma intereseaza de nimeni, nici de mine, nu vreau sa-mi mai aud telefonul sunand sau fereastra de mess pop-uind. Nu simt nevoia sa vorbesc despre nimic care sa-mi apartina, care sa-ti apartina. Pentru ca ceata asta care invaluie orasul de cateva zile este atat de groasa incat ne impinge in noi insine. Ne impinge cuvintele inapoi in creier imediat ce incercam sa deschidem gura. Ne lipeste mana de corp imediat ce incercam s-o indreptam spre alta mana. Ne tranteste gandurile la pamant imediat ce incercam sa le aruncam departe, catre altcineva. Ceata este de vina, pentru ca ne mumifica, ne dezumanizeaza, ne mecanizeaza. Ne transforma in niste organisme monocelulare, care doar plutesc intr-o materie amorfa, sufocanta.
Vreau sa treaca ceata asta. Vreau sa pot sa stau pe balconul meu de la etajul 8 la 12 noaptea si sa vad luminitele cu care au impodobit oamenii casele, acum, de sarbatori. Eu vad doar o materie cenusie, nici solida, nici gazoasa, nici lichida, nicicum. Si-o vad in fiecare zi in ultimul timp, mi se lipeste de corp si vine dupa mine in casa, se culca alaturi de mine in pat si imi lipeste genele inainte de culcare. M-as putea obisnui sa-mi fie prieten pe vecie, insa nu, pentru ca tot ea ma azvarle in mizantropia asta crunta.
Caut transparente in orice, numai sa mi se dezlipeasca de pe retina culoarea asta cenusie opaco-translucida, care deformeaza orice realitate din jurul meu. Oare daca-mi pun ochelarii de vedere, ceata asta o sa dispara?
duminică, 11 decembrie 2011
11.12.2011
sau despre cum conspectez eu la istoria limbii, insa am luat pauza de vreo 2 ore.
sau despre cum te urasc, barbat misel, te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc te iubesc te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc. am obosit. prea multa intensitate emotionala.
sau despre cum te urasc, barbat misel, te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc te iubesc te urasc te urasc te urasc te urasc te urasc. am obosit. prea multa intensitate emotionala.
stuff
am gasit un profil pe nu stiu ce site de socializare pe care il frecventam la 15 ani. am ras 5 minute fara oprire de o descriere facuta de mine despre cum vrea si astept sa se termine dumnezeu stie ce si pana acum vreau sa ma afund in tacere si vreau (ce?!) in natura si te vreau pe un tine imaginar probabil (ce tine vrei ma la 15 ani).
in fine, singura chestie cu adevarat profunda de acolo era:
VREAU SA SARUT CULOAREA VERDE
si acuma incerc sa ma gandesc ce dracu voiam sa spun si am ajuns la concluzia ca nu pot intelege un copil de 15 ani care am fost. doamne, cat de seaca am ajuns sa fiu.
in fine, singura chestie cu adevarat profunda de acolo era:
VREAU SA SARUT CULOAREA VERDE
si acuma incerc sa ma gandesc ce dracu voiam sa spun si am ajuns la concluzia ca nu pot intelege un copil de 15 ani care am fost. doamne, cat de seaca am ajuns sa fiu.
vineri, 9 decembrie 2011
miercuri, 7 decembrie 2011
Adoratului
Bucuresti, 7. dec. 2011
Draga adoratule,
Iti scriu astazi, cu ocazia implinirii a 21 de ani.
Stiu ca pentru tine nu inseamna nimic. Si sincer, nici pentru mine, adoratule. Si nici pentru mine, chiar daca astazi poate oamenii se gandesc cu 3 secunde mai mult la tine decat in alte zile, poate iti zambesc frumos, te pupa pe obrajii aia moi si ciudati si poate te iau si in brate. Si tu esti la fel de fals, le zambesti, dai mana cu ei, ciocnesti un pahar. Nu asta e de fapt ideea. Ideea nu e sa primim cat mai multe commenturi pe facebook si sa-ti zambeasca oamenii.
Ideea, adoratule, e sa tragi niste linii in capsorul tau brunet. Sa aduni, sa imparti, sa faci tot ceea ce e nevoie. Si sa vezi ce concluzii iti dau si sa incadrezi cu niste linii rosii groase.
Pentru ca, de fapt, adoratule, nu e ca si cum azi oamenii te iubesc doar pe tine sau te iubesc mai mult sau te iubesc, pur si simplu. De fapt, cei ce iubim, te iubim la fel, nici mai mult, nici mai putin. Doar ca acum mi-e putin dor de tine, pentru ca nu te-am vazut azi zambind asa timid, cum faci tu cand esti in centrul atentiei. Cand te simt asa vulnerabil in virilitatea ta morala si psihica.
Si oricum, adoratule, nu-mi pasa ca oamenii ar putea sa stie cum te chem eu cu vocea mea interioara pe tine cel din mine.
Hai sa incheiem unul langa altul. Am fost si suntem unul langa altul, cu alte raporturi insa. De cand ai implinit 20 de ani, de cand am implinit 20 de ani, de cand ai implinit 21 de ani. Si-mi pare rau, adoratule, ca m-am nascut cu handicapul de a fi femeie, pentru ca altfel cu siguranta am fi fost cei mai buni prieteni. Pana atunci, incerc sa compensez cu ce pot si sa ma mentin in linii pretentiilor tale sociale. Incerc sa fiu o femeie demna de a-ti fi prietena.
In fine, aici e cald, am mancat alune asta-seara si citesc Bietul Ioanide.
Sper sa-mi scrii curand, sa-mi spui despre tine.
La multi ani,
Te iubesc mult,
Gio.
Draga adoratule,
Iti scriu astazi, cu ocazia implinirii a 21 de ani.
Stiu ca pentru tine nu inseamna nimic. Si sincer, nici pentru mine, adoratule. Si nici pentru mine, chiar daca astazi poate oamenii se gandesc cu 3 secunde mai mult la tine decat in alte zile, poate iti zambesc frumos, te pupa pe obrajii aia moi si ciudati si poate te iau si in brate. Si tu esti la fel de fals, le zambesti, dai mana cu ei, ciocnesti un pahar. Nu asta e de fapt ideea. Ideea nu e sa primim cat mai multe commenturi pe facebook si sa-ti zambeasca oamenii.
Ideea, adoratule, e sa tragi niste linii in capsorul tau brunet. Sa aduni, sa imparti, sa faci tot ceea ce e nevoie. Si sa vezi ce concluzii iti dau si sa incadrezi cu niste linii rosii groase.
Pentru ca, de fapt, adoratule, nu e ca si cum azi oamenii te iubesc doar pe tine sau te iubesc mai mult sau te iubesc, pur si simplu. De fapt, cei ce iubim, te iubim la fel, nici mai mult, nici mai putin. Doar ca acum mi-e putin dor de tine, pentru ca nu te-am vazut azi zambind asa timid, cum faci tu cand esti in centrul atentiei. Cand te simt asa vulnerabil in virilitatea ta morala si psihica.
Si oricum, adoratule, nu-mi pasa ca oamenii ar putea sa stie cum te chem eu cu vocea mea interioara pe tine cel din mine.
Hai sa incheiem unul langa altul. Am fost si suntem unul langa altul, cu alte raporturi insa. De cand ai implinit 20 de ani, de cand am implinit 20 de ani, de cand ai implinit 21 de ani. Si-mi pare rau, adoratule, ca m-am nascut cu handicapul de a fi femeie, pentru ca altfel cu siguranta am fi fost cei mai buni prieteni. Pana atunci, incerc sa compensez cu ce pot si sa ma mentin in linii pretentiilor tale sociale. Incerc sa fiu o femeie demna de a-ti fi prietena.
In fine, aici e cald, am mancat alune asta-seara si citesc Bietul Ioanide.
Sper sa-mi scrii curand, sa-mi spui despre tine.
La multi ani,
Te iubesc mult,
Gio.
duminică, 4 decembrie 2011
sâmbătă, 3 decembrie 2011
3.12.2011
Astazi m-a trezit din somn gandul la referatul nefacut pentru cursul lui Cioba si o zvacnire ciudata in buza. Am fugit la baie sa ma privesc in oglinda si fireste, pe langa deja comunele sifonari ale fetei mele, a mai aparut din neant si un herpes frumos. Herpes, nu Hermen. Si nici n-am cafea. Orricum sunt odihnita. Si am o stare de Manu Chao si Facebook.
Mi-am adus aminte ca sunt atatea lucruri care ma motiveaza. De exemplu, faptul ca m-am oprit cu lectura Cimitirului Bunavestire fix cand un jurist isi dadea drumul pe un gard sub fereastra femeii iubite. Superb.
Oricum nu despre asta era vorba. Ieri am predat in cadrul practicii pedagogice, la scoala 58. de pe Pescarusului (undeva pe la Costin Georgian) la clasa a 5-a. Atatea emotii si atat de variate condensate in 50 de minute. 50 de minute intense, omogene din punct de vedere emotional, in care nici macar o secunda nu mi-a scapat glasul, logica sau firul. In care nici macar o secunda nu am scapat ritmul accelerat, in care m-am indepartat de copii. E ceva ce nu poti sa exprim in cuvinte, deja stim, sunt o incapabila din punctul asta de vedere, pot scrie sau vorbi frumos doar despre lucruri ce nu-mi apartin. Ideea e ca am avut acel ceva, acea revelatie cand stii ca transpiratia de pe frunte si roseala din obraji merita, merita si trebuie sa fie acolo, ca toti copiii aia cu manutele ridicate, cu zambetele alea superbe pe buze, ca omuletii aia de 11 anisori, care nu stiu ce e rautatatea decat cumva primitiv, nu deliberat, ca lucruruile astea sunt facute pentru MINE. Trebuie sa ma indepartez de lumea oamenilor mari, pentru ca ma consuma, cu scoala, munca si prietenia lor. Vreau sa ma inconjor de copii.
In alte ordine de idei, zilele urmatoare, daca imi permite timpul, vreau sa duc o campanie de repropriere. Vreau sa-mi readuc aproape ce era deja al meu dar s-a indepartat. Asa cum vreau sa ma curat de alte lucruri pentru care nu merita sa-mi mai dau oboseala.
En fine, pana atunci, duc o campanie asidua de je m'en fise, vreau sa fiu singura si sa ascult muzica, sa stau pe Facebook si sa-mi mangai buba de la gura.
Au revoir sau asta a fost unul dintre singurele texte care vorbesc despre mine, cea pe bune.
Love,
Urzica.
Mi-am adus aminte ca sunt atatea lucruri care ma motiveaza. De exemplu, faptul ca m-am oprit cu lectura Cimitirului Bunavestire fix cand un jurist isi dadea drumul pe un gard sub fereastra femeii iubite. Superb.
Oricum nu despre asta era vorba. Ieri am predat in cadrul practicii pedagogice, la scoala 58. de pe Pescarusului (undeva pe la Costin Georgian) la clasa a 5-a. Atatea emotii si atat de variate condensate in 50 de minute. 50 de minute intense, omogene din punct de vedere emotional, in care nici macar o secunda nu mi-a scapat glasul, logica sau firul. In care nici macar o secunda nu am scapat ritmul accelerat, in care m-am indepartat de copii. E ceva ce nu poti sa exprim in cuvinte, deja stim, sunt o incapabila din punctul asta de vedere, pot scrie sau vorbi frumos doar despre lucruri ce nu-mi apartin. Ideea e ca am avut acel ceva, acea revelatie cand stii ca transpiratia de pe frunte si roseala din obraji merita, merita si trebuie sa fie acolo, ca toti copiii aia cu manutele ridicate, cu zambetele alea superbe pe buze, ca omuletii aia de 11 anisori, care nu stiu ce e rautatatea decat cumva primitiv, nu deliberat, ca lucruruile astea sunt facute pentru MINE. Trebuie sa ma indepartez de lumea oamenilor mari, pentru ca ma consuma, cu scoala, munca si prietenia lor. Vreau sa ma inconjor de copii.
In alte ordine de idei, zilele urmatoare, daca imi permite timpul, vreau sa duc o campanie de repropriere. Vreau sa-mi readuc aproape ce era deja al meu dar s-a indepartat. Asa cum vreau sa ma curat de alte lucruri pentru care nu merita sa-mi mai dau oboseala.
En fine, pana atunci, duc o campanie asidua de je m'en fise, vreau sa fiu singura si sa ascult muzica, sa stau pe Facebook si sa-mi mangai buba de la gura.
Au revoir sau asta a fost unul dintre singurele texte care vorbesc despre mine, cea pe bune.
Love,
Urzica.
vineri, 2 decembrie 2011
joi, 1 decembrie 2011
miercuri, 30 noiembrie 2011
de-aia nu-mi plac mie chestiile cu cozoroc, pentru ca te impiedica sa privesti cerul.
cum spunea prietena mea, lili, de ce sa privesti in jos? e nesanatos, poti dezvolta probleme de coloana. macar daca asta ti-ar asigura by default un loc in rai, as intelege.
total alta chestie: voi va intindeti, ma, uneori bratele ca sa simtiti ca sunteti stapanii lumii? si voi? dragut.
cum spunea prietena mea, lili, de ce sa privesti in jos? e nesanatos, poti dezvolta probleme de coloana. macar daca asta ti-ar asigura by default un loc in rai, as intelege.
total alta chestie: voi va intindeti, ma, uneori bratele ca sa simtiti ca sunteti stapanii lumii? si voi? dragut.
cum sa ti se strice asa starea de spirit?
Domnule Octavian Gheorghe,
Cred ca ati creat melodia "Geaca ta de piele" pentru mine, desi nu am o geaca de piele.
Va multumesc pentru tot.
Cu stima,
Georgiana Ianole
marți, 29 noiembrie 2011
stare de zambet
si nici macar nu stiu daca mi se trage de la soarele asta de noiembrie fantastic.
sau de la parfumul meu preferat pe care am reusit sa il cumpar din nou.
de la literatura asta exceptionala scrisa de carpentier.
sau poate, poate is de vina toti oamenii astia frumosi pe care il redescopar in fiecare zi.
poate e manu chao de vina.
poate motivul e 3 in 1 - ul zilnic.
habar n-am, habar n-am.
sau poate esti tu de vina, poate zambetul ala frumos al tau, poate felul in care privesti, poate degetele alea fine si albe, poate felul in care ma iei in brate. nu stiu.
dar toata, toata ziua...n-as face altceva in afara de a zambi.
invidiaza-ma ca am reusit sa ma fac sa te iubesc, asa cum tu nu poti.
zambeste si vei avea o zi mai buna sau asa cum spunem noi la Valoris.
sau de la parfumul meu preferat pe care am reusit sa il cumpar din nou.
de la literatura asta exceptionala scrisa de carpentier.
sau poate, poate is de vina toti oamenii astia frumosi pe care il redescopar in fiecare zi.
poate e manu chao de vina.
poate motivul e 3 in 1 - ul zilnic.
habar n-am, habar n-am.
sau poate esti tu de vina, poate zambetul ala frumos al tau, poate felul in care privesti, poate degetele alea fine si albe, poate felul in care ma iei in brate. nu stiu.
dar toata, toata ziua...n-as face altceva in afara de a zambi.
invidiaza-ma ca am reusit sa ma fac sa te iubesc, asa cum tu nu poti.
zambeste si vei avea o zi mai buna sau asa cum spunem noi la Valoris.
luni, 28 noiembrie 2011
duminică, 27 noiembrie 2011
vineri, 25 noiembrie 2011
leapsa
înșiruie câte o carte preferată al cărei titlu începe cu câte o literă din alfabet. Dacă nu ai o carte pentru litere mai ciudate, cum ar fi Q, X sau K, o poți înlocui cu o carte preferată care conține acea literă în titlu. Ai voie sa pui în lista ta și carți care nu aparțin beletristicii.
A Amintiri din copilarie - I. Creanga
B Bietul Ioanide - G. Calinescu
C Casa verde- Vargas Llosa
D Donna Alba - Gib. Mihaescu / Divina comedie - Dante / Don Quijote - Miguel de Cervantes Saavedra
E Elogiu mamei vitrege - Vargas Llosa
F Fecioare despletite - Hortensia Papadat- Bengescu
G Geniu pustiu - M. Eminescu
H Husarul - Perez Reverte
I Iliada - Homer / Intoarcerea acasa - Bernard Schlink
J Jurnalul unui killer sentimental - Luis Sepulveda
K
L Lolita - Vladimir Nabokov
M Mustele - Sartre
N Nume de toreador - Luis Sepulveda / Novecento - Alessandro Baricco
O O moarte care nu dovedeste nimic - A. Holban / Orasul si cainii - Vargas Llosa
P Povestea tarfelor mele triste - Garcia Marquez
Q Quien mato a Palomino Molero? - Vargas Llosa
R Rascoala - L. Rebreanu
S Scrinul Negru - G. Calinescu
T Tabloul flamand - Perez Reverte
U Ulttima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi - Camil Petrescu
V Viata lui Don Quijote si Sancho - Miguel de Unamuno
W W
X Tiempo mexicano - Carlos fuentes
Y Yakare - Luis Sepulveda
Z Zilele si noptile unui student intarziat - Gib. Mihaescu
luata de aici : http://raftdecarti.blogspot.com/2011/07/leapsa-abc-alfabet-incomplet.html
A Amintiri din copilarie - I. Creanga
B Bietul Ioanide - G. Calinescu
C Casa verde- Vargas Llosa
D Donna Alba - Gib. Mihaescu / Divina comedie - Dante / Don Quijote - Miguel de Cervantes Saavedra
E Elogiu mamei vitrege - Vargas Llosa
F Fecioare despletite - Hortensia Papadat- Bengescu
G Geniu pustiu - M. Eminescu
H Husarul - Perez Reverte
I Iliada - Homer / Intoarcerea acasa - Bernard Schlink
J Jurnalul unui killer sentimental - Luis Sepulveda
K
L Lolita - Vladimir Nabokov
M Mustele - Sartre
N Nume de toreador - Luis Sepulveda / Novecento - Alessandro Baricco
O O moarte care nu dovedeste nimic - A. Holban / Orasul si cainii - Vargas Llosa
P Povestea tarfelor mele triste - Garcia Marquez
Q Quien mato a Palomino Molero? - Vargas Llosa
R Rascoala - L. Rebreanu
S Scrinul Negru - G. Calinescu
T Tabloul flamand - Perez Reverte
U Ulttima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi - Camil Petrescu
V Viata lui Don Quijote si Sancho - Miguel de Unamuno
W W
X Tiempo mexicano - Carlos fuentes
Y Yakare - Luis Sepulveda
Z Zilele si noptile unui student intarziat - Gib. Mihaescu
luata de aici : http://raftdecarti.blogspot.com/2011/07/leapsa-abc-alfabet-incomplet.html
marți, 22 noiembrie 2011
suflete goale
simt mii de trupuri langa mine, zi de zi - in casa, in cladire, in metrou. mii se trupuri care uneori ma ating in mijloacele de transport in comun, imi vorbesc langa birou, ma respira pe scarile rulante, imi zambesc prin nu stiu ce holuri.
uneori trupurile imi devin necesare si le strecor langa mine in pat. uneori trupurile mi-s radacini, sunt trup din trupul trupurilor astora. uneori trupurile imi intind sticle si cani pe care le iau.
dar unde sunt sufletele? unde sunt sufletele trupurilor? vreau sa simt un suflet, sa-l imbratisez suflet gol cu sufletul meu gol. vreau ca oamenii sa umble pe strada in sufletele goale, asa cum se dezbraca femeile usoare in bordeluri. sa-si azvarle trupurile si sa tremure de frig in sufletul gol. vreau sa pipai trupul unui suflet fara trup.
uneori trupurile imi devin necesare si le strecor langa mine in pat. uneori trupurile mi-s radacini, sunt trup din trupul trupurilor astora. uneori trupurile imi intind sticle si cani pe care le iau.
dar unde sunt sufletele? unde sunt sufletele trupurilor? vreau sa simt un suflet, sa-l imbratisez suflet gol cu sufletul meu gol. vreau ca oamenii sa umble pe strada in sufletele goale, asa cum se dezbraca femeile usoare in bordeluri. sa-si azvarle trupurile si sa tremure de frig in sufletul gol. vreau sa pipai trupul unui suflet fara trup.
lucrurile frumoase
lucrurile frumoase sunt simple. lucrurile frumoase au pistrui pe spate si cicatrice pe buza.
si mai sunt si lucrurile alea frumoase, cum ar fi ca tu aveai fata lui in casuta aia de salvamar de pe plaja, cand bausem destul alcool incat sa incep sa gandesc logic. si el avea fata ta, daca intelegi, adoratule, nu ca erati amandoi acolo, ci pentru ca ma intorc cand catre unul cand catre altul, fara sa stiu sa va vreau cu adevarat pe niciciunul. pentru ca nu va vreau. si voi nu faceti niciun efort sa ma faceti sa vreau, barbati misei din viata mea.
si lucrurile frumoase uneori au carti in mana. si stau unul langa altul in metrou, citind, eu donna alba si el cei trei muschetari, stai ca iar am incurcat persoanele narative, cum spuneam...lucrurile frumoase au carti in mana si merg cu metrou, cap langa cap, par roscat pe buza roscata, nas rotund pe frunte rotunda. si uneori degetele lucrurilor frumoase se ating. si uneori lucrurile frumoase exista in ritmuri diferite, unul o pagina pe minut si altul cu una pe doua minute.
si uneori merg impreuna la aceleasi concerte, danseaza in acelasi ritm si poarta aceeasi bratara si merg la aceeasi statie cu acelasi metrou, dar nu se cunosc.
si mai sunt si lucrurile alea frumoase, cum ar fi ca tu aveai fata lui in casuta aia de salvamar de pe plaja, cand bausem destul alcool incat sa incep sa gandesc logic. si el avea fata ta, daca intelegi, adoratule, nu ca erati amandoi acolo, ci pentru ca ma intorc cand catre unul cand catre altul, fara sa stiu sa va vreau cu adevarat pe niciciunul. pentru ca nu va vreau. si voi nu faceti niciun efort sa ma faceti sa vreau, barbati misei din viata mea.
si lucrurile frumoase uneori au carti in mana. si stau unul langa altul in metrou, citind, eu donna alba si el cei trei muschetari, stai ca iar am incurcat persoanele narative, cum spuneam...lucrurile frumoase au carti in mana si merg cu metrou, cap langa cap, par roscat pe buza roscata, nas rotund pe frunte rotunda. si uneori degetele lucrurilor frumoase se ating. si uneori lucrurile frumoase exista in ritmuri diferite, unul o pagina pe minut si altul cu una pe doua minute.
si uneori merg impreuna la aceleasi concerte, danseaza in acelasi ritm si poarta aceeasi bratara si merg la aceeasi statie cu acelasi metrou, dar nu se cunosc.
miercuri, 16 noiembrie 2011
citate :)
"Esti tanara, Electra. Celor tineri lesne le vine sa osandeasca, ei n-au avut inca ragaz sa faca rau" (Sartre, Mustele)
"Ca si ea, sumar imbracata, tot astfel erau si frazele ei"
"Champs-Elisees-ul coapselor ei, incheiat cu Arcul de Triumf si cu focul nemuritor din adancul lui"
"Tristetea mi se manifesta adesea sub forma somnolentei".
"Portret de fata, cu sange pe picioare. Asa ramasese imprimat in amintirea mea".
"Imi plac femeile luxoase"
(Ismail Kadare - Fiica lui Agamemnon)
"Ca si ea, sumar imbracata, tot astfel erau si frazele ei"
"Champs-Elisees-ul coapselor ei, incheiat cu Arcul de Triumf si cu focul nemuritor din adancul lui"
"Tristetea mi se manifesta adesea sub forma somnolentei".
"Portret de fata, cu sange pe picioare. Asa ramasese imprimat in amintirea mea".
"Imi plac femeile luxoase"
(Ismail Kadare - Fiica lui Agamemnon)
marți, 15 noiembrie 2011
sâmbătă, 12 noiembrie 2011
Candva era eu in oglinda, un eu masculin extrem de frumos.
Acum nu mai gasesc nimic din mine in el, nimic.
Refrexia a disparut in neant si totusi nimeni n-a simtit nimic si nimeni nu simte nimic nici acum. Parca e la fel si zambim la fel de frumos. Zambim la fel de mult si fascinant. Zambim in acelasi ritm, cu aceeasi gura, in acelasi timp interior, in acelasi interior temporal.
Vreau sa scriu despre el, pentru ca explodez in mine, daca tac, daca ignor cu nonsalanta ceea ce zvacneste in mine ca un fetus.
Vad eternitatea in el si cu ocazia asta, ma vad pe mine batrana. Il vad pe el inegal si fascinant si zambesc la ideea ca as imbatrani stiindu-l undeva, in aceeasi epoca si aceeasi lume cu mine. Si n-am nevoie de nimic mai mult, decat sa stiu ca exista.
Nu am timp sa ma gandesc la el si totusi undeva in subconstientul meu eu stiu ca el exista acolo. E ca o celula a corpului meu, de care nu sunt constienta, dar care se pune in miscare impreuna cu celelalte si fara de care organismul nu ar functiona la fel. Nici nu vreau sa am timp sa ma gandesc la el, pentru ca m-as dezindragosti iar si iar.
Mereu ma indragostesc de el. La fel de mult. Si in primele secunde de dupa despartire il uit. Este cea mai mare calitatea a mea, ca uit usor. Uit ca iubesc, la fel cum uit ca sunt suparata pe cineva. Uit cine mi-s prietenii si familia, uit unde stau. Chiar uneori mai uit cine sunt. Memoria mi se reactiveaza din cand in cand si-mi mai notez cateva lucruri. Acum nu mai vreau sa gandesc, ca sa nu uit. Vreau doar sa fie acolo in mine, fara sa stiu si fara sa uit.
Imi doresc in ultimul hal sa ma simt indragostita.
Acum nu mai gasesc nimic din mine in el, nimic.
Refrexia a disparut in neant si totusi nimeni n-a simtit nimic si nimeni nu simte nimic nici acum. Parca e la fel si zambim la fel de frumos. Zambim la fel de mult si fascinant. Zambim in acelasi ritm, cu aceeasi gura, in acelasi timp interior, in acelasi interior temporal.
Vreau sa scriu despre el, pentru ca explodez in mine, daca tac, daca ignor cu nonsalanta ceea ce zvacneste in mine ca un fetus.
Vad eternitatea in el si cu ocazia asta, ma vad pe mine batrana. Il vad pe el inegal si fascinant si zambesc la ideea ca as imbatrani stiindu-l undeva, in aceeasi epoca si aceeasi lume cu mine. Si n-am nevoie de nimic mai mult, decat sa stiu ca exista.
Nu am timp sa ma gandesc la el si totusi undeva in subconstientul meu eu stiu ca el exista acolo. E ca o celula a corpului meu, de care nu sunt constienta, dar care se pune in miscare impreuna cu celelalte si fara de care organismul nu ar functiona la fel. Nici nu vreau sa am timp sa ma gandesc la el, pentru ca m-as dezindragosti iar si iar.
Mereu ma indragostesc de el. La fel de mult. Si in primele secunde de dupa despartire il uit. Este cea mai mare calitatea a mea, ca uit usor. Uit ca iubesc, la fel cum uit ca sunt suparata pe cineva. Uit cine mi-s prietenii si familia, uit unde stau. Chiar uneori mai uit cine sunt. Memoria mi se reactiveaza din cand in cand si-mi mai notez cateva lucruri. Acum nu mai vreau sa gandesc, ca sa nu uit. Vreau doar sa fie acolo in mine, fara sa stiu si fara sa uit.
Imi doresc in ultimul hal sa ma simt indragostita.
miercuri, 2 noiembrie 2011
Nu stiu de ce mental ajungem sa fim gelosi pe fiintele umane de sex opus carora persoana iubita le dedica timp si atentie.
Sunt atatea lucruri pe care le preferam partenerului, incat trebuie sa fie absurd ca sa nu fie gelos pe ele, ci pe cine stie ce flacau/duduie careia ii aruncam o privire mai lunga in metrou.
Flirtul nu inseamna decat o activitate inconstienta, fireasca fiintelor umane, pe cand adevaratele pasiuni sunt cele care devoreaza timp si suflet din fiinta iubita.
Orbilor.
Sunt atatea lucruri pe care le preferam partenerului, incat trebuie sa fie absurd ca sa nu fie gelos pe ele, ci pe cine stie ce flacau/duduie careia ii aruncam o privire mai lunga in metrou.
Flirtul nu inseamna decat o activitate inconstienta, fireasca fiintelor umane, pe cand adevaratele pasiuni sunt cele care devoreaza timp si suflet din fiinta iubita.
Orbilor.
luni, 24 octombrie 2011
sâmbătă, 22 octombrie 2011
Gib. Mihaescu - Donna Alba
O carte despre masti, despre distante, despre diferente dintre oameni, despre suflete nude si zbuciumuri interioare. Despre moralitate si sex, despre decadere si inaltare spirituala, despre contraste. O carte despre minciuni, mizerii sufletesti, despre oameni tari, despre oameni slabi. Despre casatorii fericite si nefericite. Despre iubiri platonice si iubiri carnale. Despre curaj si asteptare. Despre rabdare si dorinta. Despre aroganta si umilinta. O carte despre mizeria aristocratiei si curatenia burgheziei. O carte despre caini, dictionare, furturi, santaj, despre haine, mobile, examene, vapoare, calatorii, procese, morti, scrisori de iubire.
O carte care merita inhalata fila cu fila. Pe care n-o s-o uiti curand. Care-ti ramane intiparita in constiinta ca un nou Drept Roman.
Gib Mihaescu il ucide pe autorul romanului "Zilele si noptile unul student intarziat", dand nastere unui scriitor profund, capabil de inimaginabile analize psihologice si de inlantuiri de actiuni fascinante.
O carte care merita inhalata fila cu fila. Pe care n-o s-o uiti curand. Care-ti ramane intiparita in constiinta ca un nou Drept Roman.
Gib Mihaescu il ucide pe autorul romanului "Zilele si noptile unul student intarziat", dand nastere unui scriitor profund, capabil de inimaginabile analize psihologice si de inlantuiri de actiuni fascinante.
miercuri, 19 octombrie 2011
noua specie umana: pizda de la Litere
O noua specie umana se dezvolta cu o rapiditate inexplicabila si ingrijoratoare, luand cu asalt toate domeniile de activitate ale societatii romanesti: pizda de la Litere.
Este imposibil sa n-o fi vazut-o. Daca nu, cateva mici indicii pentru a o recunoaste si a te feri de ea:
Este imposibil sa n-o fi vazut-o. Daca nu, cateva mici indicii pentru a o recunoaste si a te feri de ea:
- fizic, impune respect. Este tot timpul in pas cu moda, afisand tinute cu bun gust indoielnic. Neaparat, are cel putin o pereche de cizme UGG si o geanta Louis Vuiton in garderoba personala (daca nu are, imprumuta de la prietene). Cerceii in forma de roata, cu un diametru respectabil, sunt un must al acestei specii - acest aspect, este,de altfel, modul de gradare valorica a pizdelor de la Litere intre ele. In ceea ce priveste manichiura, aceasta este tot timpul alcatuita din unghii false, lacuite intr-o culoare "evidenta".
- in ceea ce priveste atitudinea, pizda de la Litere este impunatoare. Se asaza pe scaun cu emfaza, adopta o pozitie dreapta, cu capul usor dat pe spate si buzele tuguiate - se simte cel putin o pizda imperiala (regina Angliei este o marlanca pe langa ea). Privirea este un alt aspect dupa care poti recunoaste pizda de la Litere (dominanta, hotarata,extrem de inteligenta). Gestul cel mai relevant pentru pizda de la litere este datul ochilor peste cap - il face involuntar, sub povara marii inteligente cu care s-a nascut si pe care o dezvolta prin lectura.
- Unde o gasesti? La biblioteca - inconjurata de multe carti vechi, cu multa evidentiatoare in maini. Isi face fise de lectura colorate, in forma de inimioare. In metrou, pizda de la Litere are tot timpul o carte din seria Adevarul sau Jurnalul National in mana. Daca nu, afiseaza cu naturalete un tom din Istoria literaturii de Calinescu, de cel putin 5 kg. Le citeste patrunsa, facand mari pauze de medidatie, timp in care priveste atenta vestimentatia celor din jur. Pizda de la Litere umbla si prin locuri mai "umane" - fiind, in sine, foarte sociabila. Insa, pentru ca un loc sa se incadreze in cerintele pizdei de la Litere, trebuie sa: aiba un pret de intrare exorbitant, sa fie aglomerat, sa fie dominat de culori "vii" si lumini. In aceste locuri, inteligenta coplesitoare a curvei de la Litere o determina sa fie rezervata in gesturi: sta tantosa pe scaun, cu picioarele unul peste altul si cu ochii dati peste cap. E discreta mereu, bea un pahar de apa plata si fumeaza tigari slims. Nu exagereaza niciodata, de teama ridicolului.
- Cum vorbeste? Pedant, cu emfaza. Spune banalititati pe banda rulanta cu aerul celei mai mari revelatii. De aceea, termenul de magie neagra vine de la negrii din Africa, cei care o practicau cu preponderenta. Sau de la rromi. Are o atitudine de mesia, care vrea sa imprastie cultura cu o rapiditate avida. Este, in sinea ei, o idealista, care spera intr-o lume a ei.
- Citeste? Citeste pizda de la Litere, e normal. Cartile ei preferate sunt tratatele de esterica si istorie literara, cele de istoria limbii si fireste, Harry Potter si Twilight. Le citeste in engleza, pentru ca, fireste, este o intelectuala.
- Exista exceptii? Exista, e just. Insa putine, astfel incat nu merita luate in discutie.
Sfatul meu este sa va feriti de ele, pentru ca aveti sansa, astfel, sa va veriti de insasi dovada inferioritatii voastre. Nimeni nu are cum sa depaseaza o pizda de la Litere in bun-gust, inteligenta si cultura.
De aceea, eu, acum, va parasesc.
Cu drag,
Pizda de la Litere Urzica, din sala de lectura a facultatii de Litere.
sâmbătă, 15 octombrie 2011
noptilemelecuvisine, eu te iubesc pentru ca nu te inteleg, pentru ca sari de la o stare/fapt/gest/gand/convingere/principiu etc. la alta/altul. pentru ca esti un dj al propriei tale vieti si pentru ca o mixezi cu pasiune, fara sa astepti aplauze de la public. pentru ca nu-ti pasa de igiena morala sau publica. pentru ca suferi de acel sindrom al omului complex, care nu se poate deda in totalitate unei pasiuni devorante. pentru ca iti place diversitatea. pentru ca nu esti materiala, esti doar energie si culoare. pentru ca obsesiile tale sunt trecatoare - simplu de trecatoare ca un eveniment fiziologic. pentru ca suferi de nepasare si indiferenta, insa nu-ti ascunzi boala, ca altii, ci ti-o afisezi cu un cinism fascinant.
noptilemelecuvisine, baga-ti mintile-n cap. si piedestalele cad uneori.
noptilemelecuvisine, baga-ti mintile-n cap. si piedestalele cad uneori.
daca oamenii ar scrie proportional cantitav si calitativ cu ceea ce gandesc, literatura ar fi doar o otreapa banalizata.
oamenii scriu mult, insa gandesc si mai mult.
si de-asta poate e bine sa-ti scoti nasul galbejit dintre foile mucegaite de timp si sa mai privesti, fie si pedant si superior, oamenii din jur. ei reprezinta cea mai frumoasa literatura care exista.
cand o sa inveti cum se face asta, spune-mi si mie, pentru ca eu m-am nascut cu handicapul de a fi mizantroapa.
nu vad in oameni decat avantaje - de multe ori in sensul cel mai nevinovat : vad surse de afectiune, informatii, motivare, distractie etc. . eu nu "citesc" oamenii nedeliberat, din simpla placere de a-i cunoaste.
vreau sa ma vindec de mizantropie si, cum se spune, asta e primul pas catre vindecarea efectiva.
oamenii scriu mult, insa gandesc si mai mult.
si de-asta poate e bine sa-ti scoti nasul galbejit dintre foile mucegaite de timp si sa mai privesti, fie si pedant si superior, oamenii din jur. ei reprezinta cea mai frumoasa literatura care exista.
cand o sa inveti cum se face asta, spune-mi si mie, pentru ca eu m-am nascut cu handicapul de a fi mizantroapa.
nu vad in oameni decat avantaje - de multe ori in sensul cel mai nevinovat : vad surse de afectiune, informatii, motivare, distractie etc. . eu nu "citesc" oamenii nedeliberat, din simpla placere de a-i cunoaste.
vreau sa ma vindec de mizantropie si, cum se spune, asta e primul pas catre vindecarea efectiva.
joi, 13 octombrie 2011
miercuri, 12 octombrie 2011
eu nu inteleg unde se duc oamenii...
adica nu asa fizic, fizic sunt tot aici, ii vezi, ii auzi. insa unde se duc personalitatile pe care le leapada la un interval prestabilit?
e binecunoscut ca oamenii se schimba - lucru care in esenta e util, pentru ca un suflu nou este constructiv in relatiile interumane. insa unde se duc vechii oameni? daca ti-e dor de vechea lor personalitate, unde poti sa o gasesti? exista un cimitir al lor, in care sa te plimbi melancolic? sau oare in univers exista un numar finit de personalitati intersanjabile? ca oamenii se duc in alti oameni si tot asa?
unde is oamenii pe care i-am iubit cel mai mult in lume?
adica nu asa fizic, fizic sunt tot aici, ii vezi, ii auzi. insa unde se duc personalitatile pe care le leapada la un interval prestabilit?
e binecunoscut ca oamenii se schimba - lucru care in esenta e util, pentru ca un suflu nou este constructiv in relatiile interumane. insa unde se duc vechii oameni? daca ti-e dor de vechea lor personalitate, unde poti sa o gasesti? exista un cimitir al lor, in care sa te plimbi melancolic? sau oare in univers exista un numar finit de personalitati intersanjabile? ca oamenii se duc in alti oameni si tot asa?
unde is oamenii pe care i-am iubit cel mai mult in lume?
duminică, 9 octombrie 2011
sâmbătă, 1 octombrie 2011
vineri, 30 septembrie 2011
Moda barbateasca a luat-o de mult razna
Si cred ca totul a inceput cu primul barbat care si-a pus la gat o esarfa.
Apoi moda masculina a explodat intr-o ciudatenie pe care nimeni n-o mai intelege. Pielea, metalul, parul de pe piept si adidasii au devenit legenda.
Au fost inlocuite usor usor de bluzite subtiri cu anchior in V. Anchior atat de larg incat sa poata lasa la vedere pieptul proaspat epilat.
A continuat cu palarioarele hidoase purtate de toti pustii de liceu.
Au urmat pantalonii mulati pe picioarele slabanoage.
Au urmat gentile de umar extreme de feminine.
Inca nu s-a terminat moda cu frezele infoiate pe frunte si chele pe ceafa.
Pantalonii mulati au devenit intre timp verzi, rozi, rosii, albastri etc.
Baietii cei mai ferchezuiti au inceput sa poarte in picioare niste ciudatenii hisoase care se numesc mocasini sau ceva.
Si, brusc, brusc, toti barbatii au avut o revelatie: gleznele lor sunt sexy. (altfel nu-mi explic de ce au inceput sa poarte pantalonii aceea dubiosi care le lasa la vedere aceasta mirobolanta parte a corpului).
Ei bine, ceea ce vreau sa spun este ca dintotdeauna au existat barbati care au avut grija de ei, care au fost in pas cu moda si s-au spalat mai des de o data de saptamana –ceea ce e minunat- insa, INSA niciodata pana acum barbatii nostri nu au aratat atat de gay.
luni, 26 septembrie 2011
Femeie-cameleon (de necaragiale)
Voi va plangeti ca noi suntem niste prefacute – cum sa nu fim, daca voi asa ne vreti ? Pentru fiecare trebuie sa fim altcineva.
Unul vrea sa fii draguta si inocenta si sa te joci mereu cu mana in par, tinand privirea in pamant.
Altul vrea sa fii baietoasa si agresiva.
Altul vrea sa fii senzuala si sa porti ruj rosu.
Altul vrea sa fii materna cu el si sa-l mangai pe par.
Altul vrea sa poti fuste lungi si sa mergi la biserica.
Altul te vrea tafnoasa si rece.
Altul vrea sa iubesti animalele.
Altul vrea sa te urci pe munti.
Altul vrea sa-I porti camasile, altul vrea sa-i porti numele, altul vrea sa-i porti sambetele.
Altul vrea sa gatesti, altul vrea sa mananci mere.
Altul vrea sa-I intelegi fiecare gest, altul vrea sa se ascunda de tine.
Cate femei pot fi intr-una singura? Cum sa va plangeti ca nu ne intelegeti, ca suntem atat de diferite in fiecare zi, cand voi faceti din noi niste cameleoni adorati?
Cat sange, cata piele, cate buze, cate batai de inima puteti voi sa transformati?
Unul vrea sa fii draguta si inocenta si sa te joci mereu cu mana in par, tinand privirea in pamant.
Altul vrea sa fii baietoasa si agresiva.
Altul vrea sa fii senzuala si sa porti ruj rosu.
Altul vrea sa fii materna cu el si sa-l mangai pe par.
Altul vrea sa poti fuste lungi si sa mergi la biserica.
Altul te vrea tafnoasa si rece.
Altul vrea sa iubesti animalele.
Altul vrea sa te urci pe munti.
Altul vrea sa-I porti camasile, altul vrea sa-i porti numele, altul vrea sa-i porti sambetele.
Altul vrea sa gatesti, altul vrea sa mananci mere.
Altul vrea sa-I intelegi fiecare gest, altul vrea sa se ascunda de tine.
Cate femei pot fi intr-una singura? Cum sa va plangeti ca nu ne intelegeti, ca suntem atat de diferite in fiecare zi, cand voi faceti din noi niste cameleoni adorati?
Cat sange, cata piele, cate buze, cate batai de inima puteti voi sa transformati?
Ceea ce urasc cel mai mult la mine este felul grotesc in care ochii ma tradeaza. Caci indiferent cat curaj ascund sub epiderma, ochii mei sunt tot de copil. Si ochii mei sunt de copil inocent si pierdut. Si atat de consolat in singuratatea lui. Ochii mei sunt de caine abandonat. Ochii mei tradeaza tot neantul si toata linistea de-acolo - carciuma jegoasa dinauntru.
Vreau sa am ochi de femeie puternica.
Vreau sa am ochi de femeie puternica.
Despre femei si curaj
Eu sunt o femeie curajoasa.
Nu sunt genul de femeie care sa sara cu parasuta sau sa-si faca un tatuaj pe tample si pierce in pleoapa. Nu sunt nici macar genul de femeie curajoasa care isi alege un job de taximetrista.
Sunt totusi o femeie curajoasa…
Care se priveste in fiecare zi in ochi si nu se isi acopera fata cu palmele.
Care si-a dat seama de multa vreme ca nu e speciala.
Care nu se teme ca ar putea sa ramana singura pentru totdeauna.
Care se cearta cu oricine.
Care nu uita, insa iarta si care are curajul sa ierte orice.
Care are curaj sa poarte haine de barbat.
Care nu se ascunde sub farduri.
Care stie cine e.
Care nu se teme de ea insasi.
Care nu se teme de strazi.
Care nu depinde de nimeni.
Care nu cere nimic, doar ia.
Care are curajul sa zica “te vreau” unui barbat.
Care uraste femeile proaste.
Care sta de vorba cu sine in fiecare dimineata cand mai soarbe din cafea.
Care priveste senina oglinda din baie, fara sa urasca ce vede.
Care nu se teme de revolutii.
Care se simte comod in bocanci.
Care risca mereu si mereu cu oamenii, fara sa stie cine ii sunt prietenii.
Care pleaca in evaluari de la 100% si incepe sa scada.
Care nu se teme sa scada.
Care nu se teme sa adauge.
Care nu se teme de caini. De serpi. De gandaci. De fast-food. De tocuri. De vant. De caldura. De alcool. De Ilie. De marmote. De calorii. De zapada. De fulgi. De pisici. De lene. De carti. . . De oameni.
Sunt o femeie curajoasa in felul meu discret.
Sau….sunt?
Nu sunt genul de femeie care sa sara cu parasuta sau sa-si faca un tatuaj pe tample si pierce in pleoapa. Nu sunt nici macar genul de femeie curajoasa care isi alege un job de taximetrista.
Sunt totusi o femeie curajoasa…
Care se priveste in fiecare zi in ochi si nu se isi acopera fata cu palmele.
Care si-a dat seama de multa vreme ca nu e speciala.
Care nu se teme ca ar putea sa ramana singura pentru totdeauna.
Care se cearta cu oricine.
Care nu uita, insa iarta si care are curajul sa ierte orice.
Care are curaj sa poarte haine de barbat.
Care nu se ascunde sub farduri.
Care stie cine e.
Care nu se teme de ea insasi.
Care nu se teme de strazi.
Care nu depinde de nimeni.
Care nu cere nimic, doar ia.
Care are curajul sa zica “te vreau” unui barbat.
Care uraste femeile proaste.
Care sta de vorba cu sine in fiecare dimineata cand mai soarbe din cafea.
Care priveste senina oglinda din baie, fara sa urasca ce vede.
Care nu se teme de revolutii.
Care se simte comod in bocanci.
Care risca mereu si mereu cu oamenii, fara sa stie cine ii sunt prietenii.
Care pleaca in evaluari de la 100% si incepe sa scada.
Care nu se teme sa scada.
Care nu se teme sa adauge.
Care nu se teme de caini. De serpi. De gandaci. De fast-food. De tocuri. De vant. De caldura. De alcool. De Ilie. De marmote. De calorii. De zapada. De fulgi. De pisici. De lene. De carti. . . De oameni.
Sunt o femeie curajoasa in felul meu discret.
Sau….sunt?
vineri, 23 septembrie 2011
23 septembrie
23 septembrie- e cald, atat de cald, incat nu gasesc niciun tricou curat. Imi iau tricoul de baiat, cu care am fost in piata ingerilor – plin de fulgi.
Ma simt George azi. Cu parul prins si bocanci de “mi se rupe”. Cu tricou de “vreau sa beau” si privire de “te strivesc”. Cu buzele bufante ca niste pantaloni de clovni. Cu sictirul pe frunte, ascuns sub fond de ten. Cu genele-ncordate de “scuip ura”.
Arta se prostitueaza pe Oltenitei, vizavi de un centru de pariuri sportive.
O fata frumoasa pe bicicleta cara un sac de pastai.
Metroul miroase a metal ars. Metroul miroase a sfecla si a oua. Metroul miroase a vapor. Oamenii miros a vapor.
Un baiat de maxim 12 ani poarta un tricoul cu Pink Floyd.
Un adolescent frezat miroase a mare. Mi-e dor de mare.
Mi-e dor de cochilia mea din nailon. De soarele improscat pe cort. De mirosiul de sare imbinat in haine. De nisipul din tenesi.
E 23 septembrie, vineri, ma cheama George si mi-e cald. Si nici muzica si nici tricoul murdar si nici bocancii de lumina nu ma mai multumesc. Vreau sa fiu un baiat frumos.
E 23 septembrie si-as vrea sa fiu departe de aici, departe de ce-s eu cu adevarat. :)
Ma simt George azi. Cu parul prins si bocanci de “mi se rupe”. Cu tricou de “vreau sa beau” si privire de “te strivesc”. Cu buzele bufante ca niste pantaloni de clovni. Cu sictirul pe frunte, ascuns sub fond de ten. Cu genele-ncordate de “scuip ura”.
Arta se prostitueaza pe Oltenitei, vizavi de un centru de pariuri sportive.
O fata frumoasa pe bicicleta cara un sac de pastai.
Metroul miroase a metal ars. Metroul miroase a sfecla si a oua. Metroul miroase a vapor. Oamenii miros a vapor.
Un baiat de maxim 12 ani poarta un tricoul cu Pink Floyd.
Un adolescent frezat miroase a mare. Mi-e dor de mare.
Mi-e dor de cochilia mea din nailon. De soarele improscat pe cort. De mirosiul de sare imbinat in haine. De nisipul din tenesi.
E 23 septembrie, vineri, ma cheama George si mi-e cald. Si nici muzica si nici tricoul murdar si nici bocancii de lumina nu ma mai multumesc. Vreau sa fiu un baiat frumos.
E 23 septembrie si-as vrea sa fiu departe de aici, departe de ce-s eu cu adevarat. :)
duminică, 18 septembrie 2011
TIPIC
Ea povestea ceva despre viata si folozofii ieftine. Si-o lacrima ii aluneca usor pe obrazul proaspat si impecabil fardat.
El, cu berea in mana si cu nasturele de la pantaloni desfacut, se apuca dintr-o data de organul genital si slobozi un urlet teribil.
Ea, speriata, alerga si-l intreba ce s-a intamplat.
-MA DOARE IN P**A DE CE SPUI ACOLO, T**FA PROASTA!
El, cu berea in mana si cu nasturele de la pantaloni desfacut, se apuca dintr-o data de organul genital si slobozi un urlet teribil.
Ea, speriata, alerga si-l intreba ce s-a intamplat.
-MA DOARE IN P**A DE CE SPUI ACOLO, T**FA PROASTA!
you, guys, suck!
m-am saturat de fete proaste si de barbati porci!
sau tocmai am facut doua pleonasme?
sau tocmai am facut doua pleonasme?
sâmbătă, 17 septembrie 2011
luni, 12 septembrie 2011
adoratului.
...sunt un plic deschis in care poti sa arunci orice nonsens. il reciclez si-l transform intr-un nonsens de fiecare data mai mare.
...pentru ca niciun nonsens nu poate fi abstract, doar in teorie. orice nonsens pe care fac reflecta doar un nonsens pe care il gandesc. si impreuna duc la nonsensurile pe care le simt.
....eu simt nonsensuri adoratule. eu simt nonsesul racelii tale permanente. il simt ca si cum ar fi a mea si-o reciclez intr-o mirare atat de mare, incat pare si ea un nonsens.
...adoratul are ochi de zapada si buze de fluturi. are par de matase si obraji de ciment. are dinti de hartie si degete de plastic.
adoratul e un nonsens.
E un nonsens din mine, pe care l-am reciclat si l-am facut al meu.
...pentru ca niciun nonsens nu poate fi abstract, doar in teorie. orice nonsens pe care fac reflecta doar un nonsens pe care il gandesc. si impreuna duc la nonsensurile pe care le simt.
....eu simt nonsensuri adoratule. eu simt nonsesul racelii tale permanente. il simt ca si cum ar fi a mea si-o reciclez intr-o mirare atat de mare, incat pare si ea un nonsens.
...adoratul are ochi de zapada si buze de fluturi. are par de matase si obraji de ciment. are dinti de hartie si degete de plastic.
adoratul e un nonsens.
E un nonsens din mine, pe care l-am reciclat si l-am facut al meu.
joi, 8 septembrie 2011
idiot
like asa fix asa fara semne de punctuatie sau ceva pentru ca nu are sens sati obosesti partea lingvistica a creierului pentru nonsensuri si abjectii pentru parti din viata ta pe care ai vrea sa le renegi dar eu nu reneg nimic sunt tare si accept chiar si asa sa recunosc ca
am iubit un vid
miercuri, 7 septembrie 2011
cum o fi?
Vorbeam cu fratele meu Cristi acum putin timp si-i spuneam ca sunt convinsa ca nu e in stare sa isi ia carnetul de conducere. In plus, puneam pariu pe o smotoceala zdravana ca nu va reusi. Astazi, a fost declarat admis la traseu, asadar e posesor de carnet de conducere.
Imi merit scatoalcele si abia le astept.
Macar de mi-as lua cate o bataie buna la fiecare lucru bun care se intampla in lume. As vrea sa umblu plina de vanatai pentru tot restul vietii.
Felicitari, Cristi!
P.S.: mai mult respect pentru cei care iti citesc blogul. Macar raspunde la commenturi.
Imi merit scatoalcele si abia le astept.
Macar de mi-as lua cate o bataie buna la fiecare lucru bun care se intampla in lume. As vrea sa umblu plina de vanatai pentru tot restul vietii.
Felicitari, Cristi!
P.S.: mai mult respect pentru cei care iti citesc blogul. Macar raspunde la commenturi.
vineri, 2 septembrie 2011
oare cati fani are Teodor Duna?
De ce intreb asta? Pentru ca o multime de lume a ajuns pe blogul meu cautand pe Google "teodor duna". Fireste, am incercat si eu si la pagina a 20-a m-am lasat pagubasa, bineinteles nereusind sa dau de Urzica.
This is a bullshit!
This is a bullshit!
Multumesc Cristi pentru ca mi-ai centrat titlul blogului in html. In doar 2 secunde. :)
Esti cel mai bun prieten care mi-a centrat titlul blogului. Ma rog, singurul. Dar...hm cel mai bun hihi :)
Esti cel mai bun prieten care mi-a centrat titlul blogului. Ma rog, singurul. Dar...hm cel mai bun hihi :)
marți, 30 august 2011
FW: Punct sensibil
From: Cristian Racareanu
Sent: Thursday, June 16, 2011 5:12 PM
To: Georgiana Ianole
Subject: Punct Sensibil
. <----- asta este punctul meu sensibil :D
________________________________________
From: Georgiana Ianole
Sent: Thursday, June 16, 2011 5:12 PM
To: Cristian Racareanu
Subject: RE: Punct Sensibil
))))) stii ca te iubesc, nu? )))
From: Cristian Racareanu
Sent: Thursday, June 16, 2011 5:13 PM
To: Georgiana Ianole
Subject: RE: Punct Sensibil
da ?
________________________________________
From: Georgiana Ianole
Sent: Thursday, June 16, 2011 5:13 PM
To: Cristian Racareanu
Subject: RE: Punct Sensibil
DA! TE IUBESC!
Asta e punctul meu sensibil.
From: Cristian Racareanu
Sent: Thursday, June 16, 2011 5:14 PM
To: Georgiana Ianole
Subject: RE: Punct Sensibil
eu sunt punctul tau sensibil ( unu dintre punctele tale sensibile )
________________________________________
From: Georgiana Ianole
Sent: Thursday, June 16, 2011 5:16 PM
To: Cristian Racareanu
Subject: RE: Punct Sensibil
Mda, poate, habar n-am.
Cred ca da.
Cand Ionut se juca cu umbrela, ma gandeam doar sa nu-ti scoata ochii.
From: Cristian Racareanu
Sent: Thursday, June 16, 2011 5:17 PM
To: Georgiana Ianole
Subject: RE: Punct Sensibil
ochii mei strabisti CA SI ai tai
________________________________________
From: Georgiana Ianole
Sent: Thursday, June 16, 2011 5:25 PM
To: Cristian Racareanu
Subject: RE: Punct Sensibil
)) daaaa.
From: Cristian Racareanu
Sent: Thursday, June 16, 2011 5:30 PM
To: Georgiana Ianole
Subject: RE: Punct Sensibil
Curand o sa ploua cu obuze !!!!
________________________________________
From: Georgiana Ianole
Sent: Thursday, June 16, 2011 5:31 PM
To: Cristian Racareanu
Subject: RE: Punct Sensibil
Ce o buze mai?
Poate doua buze.
From: Cristian Racareanu
Sent: Thursday, June 16, 2011 5:36 PM
To: Georgiana Ianole
Subject: RE: Punct Sensibil
Vreau sa imi fac un tatuaj
________________________________________
From: Georgiana Ianole
Sent: Thursday, June 16, 2011 5:39 PM
To: Cristian Racareanu
Subject: RE: Punct Sensibil
N-ai nicio legatura.
Nimic nu are nicio legatura.
Un tatuaj cu ce?
Ai avut vreodata durere de creier?
Am vazut niste tineri in fata Universitatii care-si faceau poze si tipul care facea poze a zis “Spuneti Urziiiiiicaaaaaaa!!!”. Si m-am intors. Pentru ca atunci cand eram mai mica si mie mi se spunea Urzica. Si nimeni nu mai tine minte.
From: Cristian Racareanu
Sent: Thursday, June 16, 2011 5:40 PM
To: Georgiana Ianole
Subject: RE: Punct Sensibil
esti ca o urzica si anume Dureroasa
________________________________________
From: Georgiana Ianole
Sent: Thursday, June 16, 2011 5:40 PM
To: Cristian Racareanu
Subject: RE: Punct Sensibil
Te dor? Eu?
Nu mi-ai raspuns la restul intrebarilor.
From: Cristian Racareanu
Sent: Thursday, June 16, 2011 5:42 PM
To: Georgiana Ianole
Subject: RE: Punct Sensibil
Un tatuaj cu o femeie care spala niste ciorapi
________________________________________
From: Georgiana Ianole
Sent: Thursday, June 16, 2011 5:42 PM
To: Cristian Racareanu
Subject: RE: Punct Sensibil
Te-am inspirat?
Raspunde dracu la tot ce te intreb.
From: Cristian Racareanu
Sent: Thursday, June 16, 2011 5:45 PM
To: Georgiana Ianole
Subject: RE: Punct Sensibil
nu m-ai inspirat . nu am vazut durere de creir
________________________________________
From: Georgiana Ianole
Sent: Thursday, June 16, 2011 5:45 PM
To: Cristian Racareanu
Subject: RE: Punct Sensibil
Daca ai avut, nu daca ai avut.
Ba eu te-am inspirat cu femeia care spala ciorapi.
Siiiii se potriveste perfect cu misoginismul tau. Pentru ca si eu sunt misogina. Pentru ca e fain sa fim toti misogini pentru ca femeile nu merita nimic.
From: Cristian Racareanu
Sent: Thursday, June 16, 2011 5:48 PM
To: Georgiana Ianole
Subject: RE: Punct Sensibil
Si mai zici ca nu esti Riea ... cum sa nu merite merita tot ce e mai bun in lumea :X:D ce sweet sunt :D
vineri, 29 iulie 2011
sâmbătă, 16 iulie 2011
Vara
Acum am aflat cum se vindeca toate - si dependenta de cafea si indragostirea si stresul si lipsa timpului liber si nervii si tipetele si dorul si ploaia si frigul din oase si tenul uscat si mainile reci si cheful de shopping si mirosul de carte veche si cardul Raiffaisen si cearcanele si si bocancii cu sireturile rupte si mazarea si strabismul si dintii strambi si si Gargantua si Pantagruel si mustata de Peter Pan/Robin Hood si cicatricea de pe buza si cearceafurile curate. Tot.
Le inlocuiesc incet vara, lenea, caldura, toti baietii din lumea asta care seamana cu punkerul, berea din Fat Cat, caldura de la munca, caldura de pe strada, caldura din metrou, ochelarii de soare, lipsa chefului de munca, colegii plictisiti, colegii de camera roscati, Kit-Kat-ul, fusta rosie, cosurile, culoarea de par ca a profesoarelor de franceza, prietenii cu buze mari, bricheta cu España, plictiseala, somnul, cearceaful mototolit cazut pe jos, perdelele mov si verzi, tenesii murdari, salata de rosii cu branza sarata, parcul la 9 dimineata, plicul cu bani, Vargas Llosa si restul.
Iubesc vara.
despre dualitate.
stii e ca atunci cand pierzi controlul sau cand simti ca nu l-ai avut niciodata, cand o revolutie are loc prin tine pe undeva si brusc baiatul ala cu care nu ai vorbit decat rareori la munca iti da chat si te intreaba daca mergi cu el in vama si tu esti "wow, ce se intampla?" si incerci sa fii asa nicicum si brusc stai si te gandesti "credeam ca e mai destept" si cad toti peretii se surpa exact ca-n poeziile lui Teodor Duna.
stii e ca atunci cand brusc intr-o secunda sau 2 sau 3 sau mai multe ai devenit altcineva si citesti lucruri scrise de tine si zici "ce fraiera o fi tipa asta, de scrie asa tampenii" si altii iti spun "da' tu ai scris" si razi "hahaha" " nu nu nu nu poate fi scris de mine, eu sunt rece si vorbesc mai putin ca ea si cu mai multa logica"
si a doua zi te trezesti ca esti ea si n-ai logica si scrii fara sa te opresti fara semne de punctuatie fara cuvinte scrii printr-un dicteu mental si te crezi interesanta pentru ca esti suprarealista si totusi esti tipa aia pe care a doua zi o s-o crezi fara logica si vei spune despre prietenii ei ca nu-s originali sau ca nu-s seriosi sau ca "ce e cu astia frate? niste golani" si e tipa aia langa ei si zici "uite-o pe fraiera aia suprarealista" ce cacat.
stii e ca atunci cand nu stii daca esti buna sau rea sau daca merita sa-ti pui intrebarea.
stii e ca atunci cand te gandesti "ce pula mea de rost are viata asta de rahat cand ma trezesc mananc ma imbrac si plec muncesc ma intorc mananc ma dezbrac si dorm si asa la inifinit nu asta vreau sa las in urma vreau sa fiu cumva mereu altcumva nu cineva atat de plat si serios vreau sa scriu intr-un mod suprarealist si vreau sa fiu si eu cu tipii aia golani si neseriosi si ah dar stai cine gandeste acum in capul meu?"
stii e ca atunci cand sunt doi in tine.
stii e ca atunci cand visezi ca esti insarcinata.
stii e ca atunci cand stai si te gandesti "care dintre ei face asta si cine gandeste pentru tine care din aia doi?" ca atunci cand esti singur cu tine si auzi multe voci.
stii e ca atunci cand iti iubesti viata tocmai pentru ca e originala si faci lucruri pe care altii nu le-ar face combinate cand esti golanca si serioasa in acelasi timp cand porti si pantaloni si fusta in fiecare saptamana cand ai unghiile proaspat lacuite dar iti put tenesii cand ai sandale cu talpa inalta dar ai machiajul intins cand privesti de sus lumea si pe tine de jos si zici uite iti vad in nas vad america in nasu' tau si vad matreata altora si totusi cine spune ca e bine sau rau sa faci asta?
stii e ca atunci cand unii oameni te iubeau pentru cum erai si acuma iti zic "da, pai asa esti tu, mie nu-mi pasa" si iti inchid telefonul.
stii e ca atunci cand dimineata poti sa ghicesti cat e ceasul dupa soare, ca atunci cand noaptea nu poti sa ghicesti cat e ceasul dupa luna.
stii e ca atunci cand citesti o carte proasto-buna si nu stii cum s-o cataloghezi.
stii e ca atunci cand esti zodia pesti si mereu te trage ba intr-o parte ba in alta viata si uneori e asa alteori e altfel e ca atunci cand ai in fata doua oua ochiuri si nu stii cu care sa incepi si e ca atunci cand nu stii cu ce tenis sa te incalti mai intai sau pe ce parte a strazii sa mergi si uneori mergi pe partea cu Rosal-ul chiar daca pute pentru ca ieri ai mers pe cealalta.
stii e ca atunci cand uneori esti desteapta si alteori proasta.
stii e ca atunci cand nu stii daca sa pleci sau sa ramai sa cedezi sau sa lupti sa zambesti sau sa trantesti usi sa scrii sau sa citesti sa iti tenesii sau sandalele sa inchizi geamul sau sa-l lasi deschis sa musti sau sa saruti hai la dracu tu chiar stii cum e ce rost are sa-ti mai zic?
si stii, m-ai intrebat ce-as vrea sa beau si-acuma nu stiu daca sa-ti zic o cola sau o cafea.
si tu zambesti trantind cana pe masa si-mi zici la dracu' tu femeie bea-le pe amandoua si fii amandoua si fa-le pe amandoua. e atat de greu?
si-ntreb acum: e-atat de greu?
si cred ca dualitatea nu e ca o tumora ce trebuie extirpata.
cred ca ai avut dreptate, ma.
vineri, 15 iulie 2011
nimic
cine sunt toti oamenii astia care zac in jurul meu intinsi peste vietile lor de ce buzele mele sunt dulci de la combinatie de bere si scrum unde e lecs mai e lecs mai exista lecs a existat lecs vreodata cine e adriana de ce n-o cunosc de ce cristi seamana atat de mult cu mine de ce aurelia e atat de diferita de mine si totusi mi-e atat de buna prietena de ce oamenii vorbesc serios cu mine atunci cand eu ii mint si de ce ma iau in ras atunci cand le spun lucruri profunde de ce nu zic lucruri profunde decat rar de ce-mi pasa daca oamenii folosesc corect cuvantul decat de ce cuvantul decat e atat de important pentru mine unde e raluca si sorina si alex iordan si ovidiu si hapi si lucia si toti ceilalti de ce ma doare ca n-o sa-i mai vad niciodata de ce a fost atat de amara ultima cafea bauta cu ovidiu de ce nu pun semne de exclamare unde e adriana la ora asta de ce nu pot sa dorm fara ea de ce sunt singura dintre prietenii adrianei despre care nu a scris pe blog de ce a scris despre hau si despre mine nu de ce nu a vrut antrax sa ma vada azi de ce becul trebuie sa stea aprins ca sa ma simt in siguranta de ce mi-e lene sa gandesc de ce alin e atat de serios de ce numele alin mi se pare urat de ce cristi seamana atat de mult cu mine de ce mi-e atat de somn de ce nu ma cunosc de ce oamenii cred ca sunt rea de ce oamenii nu se bazeaza pe mine de ce oamenii nu vor sa-mi spuna despre ei de ce se feresc de mine de ce cred ca sunt rea de ce prietenii mei beau atat de mult de ce beau atat de mult de ce seman atat de mult cu oamenii de care nu-mi place de ce gandesc lucruri rele despre atat de multi oameni de ce nu ma spot abtine sa gandesc lucruri rele de ce am venele umflate pe maini de ce m-am certat cu aurelia de ce am tipat la antrax de ce am trantit usile de ce am strabism de ce mi s-a rupt topul de ce nu mai scriu chiar de ce nu am mai scris de atat de mult timp iubeam sa scriu acum iubesc sa citesc si sa cred ca eu n-o sa scriu lucruri atat de frumoase niciodata de ce sunt atat de seaca rece si plata de ce nu mai spun nimic frumos si interesant de ce m-am inchis ca o buba cu jarca cum zice adriana despre tuloiul ei atunci cand se loveste de pat mie imi place adriana si cred ca tin la ea dar ea nu stiu daca tine la mine sau doar ii place pentru ca nu stau mai niciodata acasa si poate sa faca ce vrea si-s la fel de dezordonata ca ea si rad de bancurile ei cand sunt beata si uneori ii cer tigari sau alte chestii si-mi da si zambeste si eu nu stiu daca o deranjeaza pentru ca o deranjeaza cand cristina ii cere si de ea zice si de mine nu zice si eu vreau sa zica si de mine ca sa nu mai fac pentru ca nu vreau s-o deranjez si m-au sunat de 4 ori sa ma cheme la un interviu si le-am zis ca ma duc desi stiu ca nu ma duc pentru ca aici e cristi si eu n-o sa plec sa-l las aici si am obosit de cat am gandit vreau sa dorm sa dorm sa fiu una cu perna si cearceaful sa ma ia in brate ca oricum nu m-a mai luat in brate nimeni de multa vreme cred ca de cand am facut 20 de ani si ma mai ia si ionut uneori iar cristi cand incerc sa-l iau in brate ma impinge pentru ca el nu ttine la mine si totusi suntem prieteni si ieri cred ca i-am zis ca e cel mai bun prieten al meu si dupa m-am gandit daca e adevarat si nu stiu sa raspund nu mi-a placut niciodata sa fac un top al prietenilor mei pentru ca mereu am avut putini sau deloc cam asa a fost dar nu-mi pare rau pentru ca acuma pot sa gandesc singura pentru mine fara sa depind de ce zic altii . (punct) am obosit nu mai pot sa gandesc blank.
duminică, 29 mai 2011
Urzica a crescut
Cat de mult a crescut Urzica!
Nici n-o mai cunosc.
Cine-i Urzica asta mare si serioasa? Zau, ma enerveaza uneori. E cicalitoare, pedanta, posesiva, geloasa etc. I-as trage o palma uneori.
Aseara Urzica asta mare si serioasa a dat de belea. M-am apucat sa arunc cu pungi cu apa in trecatori si cineva a chemat Politia. Si Politia a venit la usa noastra si Urzica asta mare s-a panicat. Dar e isteata. A mimat un copil inocent si somnoros si i-a pacalit pe baieti. Ha!
Si totusi, tot nu-mi place de ea.
Ma enerveaza! Da-ti-o afara de-aici! Urzica cea mare n-are ce cauta pe blogul meu! Ha ha!
Nici n-o mai cunosc.
Cine-i Urzica asta mare si serioasa? Zau, ma enerveaza uneori. E cicalitoare, pedanta, posesiva, geloasa etc. I-as trage o palma uneori.
Aseara Urzica asta mare si serioasa a dat de belea. M-am apucat sa arunc cu pungi cu apa in trecatori si cineva a chemat Politia. Si Politia a venit la usa noastra si Urzica asta mare s-a panicat. Dar e isteata. A mimat un copil inocent si somnoros si i-a pacalit pe baieti. Ha!
Si totusi, tot nu-mi place de ea.
Ma enerveaza! Da-ti-o afara de-aici! Urzica cea mare n-are ce cauta pe blogul meu! Ha ha!
joi, 17 februarie 2011
Hippie
Iata aici link.
joi, 10 februarie 2011
New category.
Pentru ca my bro' Cristi nu-si ia treaba de bloger foarte in serios, o sa incerc si eu sa redau cateva dintre fazele cele mai amuzante de care am parte la munca (call-center, vanzari, Romtelecom). Bun, poate pentru altii nu-s atat de amuzante, dar conjunctura (tonul vocii unor persoane, volumul, trantitul telefonului, injuraturile etc.) face din jobul nostru unul dintre cele mai amuzante posibil. Sa redam cateva exemple recente (pe cele mai vechi le uitam, de-aia era important ca asta micu' sa se ocupe de el):
Eu : Buna ziua, numele meu este..., de la Romtelecom va sun. As putea vorbi cu domnul X?
Client: Da' ci-i? Nu puteti sa-mi spuneti mie?
Eu: Sigur ca da, doamna, dar ca dumnealui este titularul contractului si am dori sa vorbim cu dumnealui.
Client: Nu puteti sa sunati maine? Ca am telefonul pe hol si el e...dezbracat.
Eu:Da, sa nu raceasca domnu'.
Client: Pai nu-i asa?
(....)
Eu: Si singurul lucru pe care il dorim de la dumneavoastra este sa mai tineti telefonul doi ani de zile perioada contractuala.
Client: Nu va suparati domnisoara da' cati ani aveti?
Eu: N-are nicio relevanta pentru abonamentul pe care vi l-am pezentat.
Client: Da, da, da' eu am 60 de ani. Credeti ca ma pacaliti? Dinai, dinai, dinai. If iu andarstend inglis, if naaaat....Ati inteles?
Eu: :|
Ah si iar un mos englezit, cel mai simpatic din lume:
Client (ton ridicaaat de tot, urla): Voi vreti sa pacaliti lumea, lasa ca stiu eu.
Eu (cu castile indepartate considerabil de urechi) :Stimate domn, ce interes as avea eu sa va sun la ora asta doar ca sa va pacalesc? E tarziu si am si eu lucruri de facut.
Client: Lasati ca stiu eu! Vreti sa ne luati banii. Pentru Boc!
Eu: Stimate domn, Romtelecomul nu apartine statului.
Client: Lasa ca stiu noi, ce, daca is batran, credeti ca ma pacaliti? Nu vreau nimic. ANDARSTAND? ANDARSTAND?
Eu: :|
Aseara aveam o oferta pe care daca n-o acceptau le ofeream o reducere de 2 euro pe 1 an de zile si-si pastrau telefonul inca un an cu acelasi abonament.
Am dat insa de cea mai cretina baba, care m-a tinut la telefon 10 minute. Cam asa:
Eu: Mai tineti telefonul un an de zile perioada contractuala, da?
Client: Pai sigur.
Eu:Si va activam si reducerea ca sa platiti mai putin, da?
Client: Pai stiu eu?
Eu: Pai vreti sa platiti mai putin, da?
Client: Pai da.
Eu:Atunci va activam reducerea sa platiti mai putin cu 2 euro, da?
Client:Eh, pai eu stiu?
Eu: Pai tineti telefonul un an si vreti sa platiti mai putin, da?
Client: Da.
Eu: Pai va activam reducerea. DA?
Client: Pai nu stiu eu asa la telefon. Vreau sa vad ceva scris, sa inteleg mai bine.
(....)
Eu: Haideti ca nu pot sa stau de vorba toata seara cu dumneavoastra. Eu am vrut sa ne inteleg.
Client: Pai si eu tocmai asta vreau. Sa inteleg bine.
Ce cacat sa intelegi atat de bine daca e vorba doar de o reducere?!?!?!
Am vorbit cu o baba aseara. Care, na, batrana. Mi-o da pe nora-sa ca e mai desteapta.
Eu: (......) platiti mai putin. Mai tineti telefonul 2 ani, da?
Client: Da sigur.
Eu:Si activam si aboramentul nou, da?
Client: Ah, sincer nu ma prea pricep eu la fix, ca eu am mobiiiil. (:|:|:|:|)
Si mai sunt mosii aia care raspund din cripta. Si e cam asa:
Client: Nu prea inteleg eu domnisoara, ca-s batran. Dar nu aveti oferta pe net? (:|:|:|)
Si acum cireasa de pe tort: cateva nume ciudate. Is cat se poate de reale:
-Spanu Filomelia
-Mateescu Cicerone
-Beer Sora (nu mi-a raspuns, deci nu stiu daca era femeie sau barbat)
-Sponte Costa (o fi fost italian?)
-Puia Veturia
-Lut Reghina
-Butiu Romanta
-Erhan Garofina
-Fodor Pius ( ca papa :))) )
-Fleis Dezideriu etc. :)))
Am tot zis sa le notez pe toate, dar mi-e lene. Mai revin cu post-uri de la job, promit :D
luni, 7 februarie 2011
duminică, 6 februarie 2011
Cugetari despre barbati
Fara nicio noima. Doar idei care vin si pleaca. Creier atrofiat.
- Imi plac barbatii care saruta mana unei femei.Aseara mi-a sarutat mana un barbat necunoscut. Si a fost extraordinar.
- Nu-mi plac femeile rockerilor. Pentru genul ala de barbati, clar nu se potriveste o femeie la fel. Barbatii rockeri au nevoie de femei frumoase, mici, mici, cu gropite in obraji si cu fusta.
- Vad tot mai des barbati in metrou care citesc. Nu ziare sau mesaje de la femei, ci carti, carti adevarate, cu miros de mucegai dulce. Si i-as lua pe toti, pe toti acasa.
- Barbatii is mult mai lipsiti de curaj decat noi. Am vazut aseara asta in ochii unui tip. Si era rosu in obraji. Si-s minunati barbatii rosii in obraji.
- Trebuie sa existe pe lumea asta un barbat caruia sa-i placa de vocea mea ragusita! Trebuie trebuie!
- Cel mai destept barbat e ala care-mi ghiceste intentiile si mi le spune direct in fata, fara teama ca ar putea gresi.
- Cica umblu cu "imitatii de barbati"!
- Barbatii care nu stiu sa se imbrace pe ei probabil nu stiu nici sa dezbrace...pe altele!
- Barbatul perfect pentru mine, jur, o sa fie urmatorul care o sa ma suporte mai mult de o luna.
- "-Dansati cu mine-o viata-ntreaga"-O viata intreaga si-o zi.
- Desi sunt un om instabil emotionat nu sunt adepta ideii ultra-mega-feministe ca barbatii trebuie folositi doar in scopuri pur biologice si atat. Trebuie sa le vedem si partea buna, calitatile, talentele, ideile originale etc., chiar daca doar pe parcursul unei singure melodii.
- Nu cred in ideea "Toti barbatii sunt la fel". Nici unul nu seamana cu celalalt.
- Cu metroul circula majoritar barbati urati.
miercuri, 19 ianuarie 2011
De ce iubim noi Literele?
Toata scarba din lume pentru facultatea la care ma duc. Poate de-aia se explica de ce citesc jurnalul lui Che Guevara in plina sesiune, cu examene pe banda rulanta.
Luni am avut examen la folclor. Cu un domn profesor usor senil care cica a predat la Sorbona. Nu stiu cu aia cum era, dar pe noi ne-a uitat. Dupa ce jumatate de semestru ne-a predat materia de anul I, pentru ca habar n-aveam ca suntem anul II, la examen a uitat sa vina. Am asteptat si noi de la 10 pana la 10 jumate cand a aparut un domn seminarist foarte cu sange in cohones si ne-a intrebat senin: 'Ba, voi sunteti prosti?'. Aaaa, nu, cred ca voi toti sunteti. Bun, pana aici in regula.
Domnul coios ne face marea favoare de a-l contacta pe domnul senil. Domnul senil recunoaste ca a uitat de noi si ii recomanda sa le dea 'astora' (astia suntem noi, astia, astia, catamai oamenii de 20 de ani, astia!) legenda. Dupa 45 de minute maxim ne-au dat afara din sala. Ar fi trebuit sa stam 2 ore, dar na, cu o ora in plus, cu una in minus, tot aia.
Plus ca suntem niste...cum era?..ah, da, 'roti de bicicleta desumflate'. Na-ti-o p-asta!
Astept cu interes rezultatele.
Pentru ca iubim sa fim la Litere si iubim sa dam examen la folclor :).
joi, 6 ianuarie 2011
Existam, ba!
Noi n-o mai ardem de mult cum trebuie.
Chiar nu.
Noi bem si ne drogam si fumam si stam treji pana intram in coma de nesomn.
Noi citim pana ne lacrimeaza ochii. Noi citim prostii. Noi nu citim clasici, noi o ardem cu Reverte si cu Teodor Duna.
Noi ne bagam orice in viata si in cer.
Noi nu mai privim luna.
Noi nu ne mai pupam pe frunte si nu ne mai tinem de mana pe strada.
Noi suntem gay si lesbi toti.
Noi ne tatuam si ne pirsam pana ne umplem de bube.
Noi purtam plete si barbi.
Noi ascultam muzica tare in metrou.
Noi scuipam si fumam pe strada.
Noi nu oferim locul babelor in autobuz.
Noi ne injuram profii in fata.
Noi ne machiem strident si ne imbracam colorat.
Noi fugim cand vrem la mare sau la munte, cu nasu', cu trenu'.
Noi ne adresam parintilor cu 'ba!'.
Noi ne injuram in loc de salut.
Noi nu ne mai trimitem scrisori de dragoste.
Noi socializam pe facebook.
Noi avem joburi, ca s-avem bani de tutun si alcool.
Noi n-avem relatii clare intre noi, totu'-i confuz.
Noi suntem toti, da' toti, ma, artisti, care poeti, care fotografi, care pictori, care dansatori, care chitaristi. Da' toti, ma, avem suflet de artisti.
Noi ne bagam orice in politica.
Noi nu salutam batranii.
Noi nu dam bani cersetorilor.
Da' stiti, ba, ce? Stiti ce, coaie?
Noi punem 'pe' inainte de 'care' in complementul direct, deci EXISTAM, ba!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)