Se
intampla des in viata oamenilor sa ai Momentul.
Prostii
se ataseaza de el si incearca sa-l pelungeasca la infinit si nu le
iese si sunt dezamagiti.
Obisnuiam
sa fac la fel.
Dar
m-am maturizat. Am invatat ca sunt momente care trebuie sa ramana
Momente.
Nu
avem voie sa le prelungim, sa tragem de ele, sa le prostituam cu
vulgaritatea dependentei noastre emotionale de ele. Trebuie doar sa
le simti profund in tine, in toata carcasa ta emotionala, sa-ti umple
nerusinate golurile din structura ta psihologica, sa-ti alerge
nebune, haotic, prin vene. Sa iti controleze bataile de inima ca un
papusar schizofrenic.
Sunt
oameni care sunt facuti sa fie Momente pentru tine. Si lasa asa, asa
e bine. Nu te chinui sa crezi ca va fi altfel, asa e facuta viata.
Invata sa te lasi stapanit pana in cele mai mici procese neuronale de
Moment. Si niciodata nu regreta nimic din ceea ce faci stapanit de
Momentul tau, de omul tau Moment cu ochii mari si zambet turtit.
Cat
de placuta si linistitoare e senzatia pe care o ai cand toata fiinta
ta e concentrala, emotional si neuronal, pe o singura Idee. Cand si
daca lumea asta ar lua-o razna, ar exploda miezul Pamantului fix sub
nasul tau, s-ar sinucide femei insarcinate, s-ar omori intre ei frati
gemeni sau batranii ar face orgii in camera ta, chiar si asa, mintea
ta nu ar putea sa proceseze nimic altceva in afara de Moment. Liniile
copului. Curburile genelor. Picaturile de ploaie proiectate de
becurile diminetii pe pielea usor inchisa, prin geamul tramvaiului
21. Zvacnetul degetului aratator pe degetul tau aratator. Centimetri
de piele pe centimetri de piele, in palma unui hau de ganduri,
senzatii, emotii. Degete pe rochie. Perfectiunea miscarilor in
mijlocul unei furtuni de zgomote si voci. Zambetul lung si turtit, de
copil rasfatat.
Clisee.
Epitete
care se repeta.
Miscari
pe care le-ai facut de un milion de ori.
Cuvinte
pe care le-ai mai zis si o sa le mai zici.
Dar.
Unicitatea
senzatiei de mirare. De revolta. De mirare. De zcrasnet de dinti si
respiratie profund profunda.
Perfectiune.
Momentul.
Momentul
e atunci cand ai convingerea ca ai in fata ta perfectiunea, cea mai
desavarsita opera de arta a naturii. Si e prima data cand ai emotia
asta.
Timiditatea
unui la revedere in ploaie si Momentul si-a incheiat rolul in viata
ta.
Viata
ta isi continua cursul, nesimtitoare la Momentul tau, de parca nici
nu stie ca a fost acolo. Si nici tu nu-i spui, las-o sa creada ce
vrea, ascunde-ti zambetul involuntar sub masca ta de copil serios.
Reset.