Despre femei si curaj

Eu sunt o femeie curajoasa.

Nu sunt genul de femeie care sa sara cu parasuta sau sa-si faca un tatuaj pe tample si pierce in pleoapa. Nu sunt nici macar genul de femeie curajoasa care isi alege un job de taximetrista.

Sunt totusi o femeie curajoasa…

Care se priveste in fiecare zi in ochi si nu se isi acopera fata cu palmele.
Care si-a dat seama de multa vreme ca nu e speciala.
Care nu se teme ca ar putea sa ramana singura pentru totdeauna.
Care se cearta cu oricine.
Care nu uita, insa iarta si care are curajul sa ierte orice.
Care are curaj sa poarte haine de barbat.
Care nu se ascunde sub farduri.
Care stie cine e.
Care nu se teme de ea insasi.
Care nu se teme de strazi.
Care nu depinde de nimeni.
Care nu cere nimic, doar ia.
Care are curajul sa zica “te vreau” unui barbat.
Care uraste femeile proaste.
Care sta de vorba cu sine in fiecare dimineata cand mai soarbe din cafea.
Care priveste senina oglinda din baie, fara sa urasca ce vede.
Care nu se teme de revolutii.
Care se simte comod in bocanci.
Care risca mereu si mereu cu oamenii, fara sa stie cine ii sunt prietenii.
Care pleaca in evaluari de la 100% si incepe sa scada.
Care nu se teme sa scada.
Care nu se teme sa adauge.
Care nu se teme de caini. De serpi. De gandaci. De fast-food. De tocuri. De vant. De caldura. De alcool. De Ilie. De marmote. De calorii. De zapada. De fulgi. De pisici. De lene. De carti. . . De oameni. 

Sunt o femeie curajoasa in felul meu discret.

Sau….sunt?