luni, 12 septembrie 2011

adoratului.

...sunt un plic deschis in care poti sa arunci orice nonsens. il reciclez si-l transform intr-un nonsens de fiecare data mai mare.

...pentru ca niciun nonsens nu poate fi abstract, doar in teorie. orice nonsens pe care fac reflecta doar un nonsens pe care il gandesc. si impreuna duc la nonsensurile pe care le simt.

....eu simt nonsensuri adoratule. eu simt nonsesul racelii tale permanente. il simt ca si cum ar fi a mea si-o reciclez intr-o mirare atat de mare, incat pare si ea un nonsens.


...adoratul are ochi de zapada si buze de fluturi. are par de matase si obraji de ciment. are dinti de hartie si degete de plastic.

adoratul e un nonsens.

E un nonsens din mine, pe care l-am reciclat si l-am facut al meu.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Arhivă blog