Sari pă el, fă, nu fi proastă

M-am autoinvitat să dau riplaiul feminim postului de aicișa (unde e un blog fain) . Hai să discutăm.

În ziua dă astăzi, să fii femeie nu e dăloc ușor. Bărbații sunt madăfacărs sanăvăbiciz și fug imediat când apar fuste noi. Tocmai dă aceea, noi, femeile adevărate, trebuie să fim pregătite permanent să fim părăsite. Mai mult decât atât, orice femeie care să respectă are un dedlain de maxim maaaximum 72 dă ore să agațe alt bărbat, altfel o să râdă toate curcile de ea.

Pentru o femeie, aspectul e foarte important. Nu mai e dă ajuns să fii frumoasă și să ai țâte și cur. Deși pă vremea mea așa era, băieții se bucurau de fiecare dată când puteau fute altceva în afară dă pernă. Acum e important să arăți într-un mare fel. Cum pițipoancele sunt sooo 2011, in 2012 se poartă ceva nou. Tre' să fii altfel, să ieți dîn tipar, ma-nțelegi. Pentru că eu sunt super, dă la sine înțeles, vă indic aici pașii rapid:

1. Părul. Părul e cel mai important. Tre' neaparat să fie roșu. Altfel n-o sa cucerești pă nimeni. Blondele sunt proaste, brunetele curve, să știe, bărbații caută femei nonconformiste și senzuale. Roșcate, clar. Tunse cât mai scurt te ține, că doar ești o femeie independentă, care nu crede in stereotipii culturale. Ești altfel. Deci ține minte, roșu și cât mai scurt.
2. Hainele. Aproape la fel de importante ca părul. Țoalele trebuie să fie cât mai aiurea aruncate pă tine, ca și cum ție de fapt nu-ți pasă dă haine și că ce e pă interior contează. Adică ești și profundă, deci deșteaptă. Mărim șansele. Așadar, incearcă cu niște pantaloni colorațî, așea roșii, bleo, verzi. Eventual largi. Largi și cu turul lăsat. Îți arunci un tricou cu mesaj pă el, cu stop acta sau ceva dă genu', fără sutien, că doar ai megaincredere în tine. Pe deasupra merge o cămașă masculină. Și-o eșarfă mare. Și multe brățări colorate, pentru că ție iți place diversitatea. Și ești complexă și vezi complexități peste tot. Încearcă să porți niste bocanci mari și grei, cum purtau rocării in anii 90. Neapărat o geantă mare, în care să nu ai nimic. Și o pereche dă ochelari ultima fiță, cu rame groase. Și dacă sunt și colorate, ai rupt fâșul. Așa arăți că ție nu-ți pasă dă nimic.
3. Atitudinea. Atitudinea e aproape la fel dă importantă ca țoalele și părul. O femeie in 2012 trebuie să fie miserupistă neapărat. Dacă e sensibilă, e depășită. Neapărat trebuie să mesteci gumă in sictir. Să fii plictisită așa într-un mod intelectual. Și să fumezi iarbă, e un must. Trebuie să vorbești asa englezoromână cu iz dă pașopt, cu dă și pă, ca prințesa Hangerliu. Trebuie să frecventezi locuri cât mai intunecoase, cu mult fum și mulți bărbațî, să bei bere și să râzi câteodată degeaba, ca proasta. În rest, molfăni a cultură, asculți muzici obscure și citești poeți necunoscuți. Mergi la câteva concerte, stai printre băiețî și gata, ești femeia ideală.
4. Abordarea. Abordarea e cheia. Bărbații nu mai sunt cei care trebuie să cucerească femeia. E invers acuma. Mergi rapid într-un club obscur, dansezi liber pă niște muzici comerciale, la caterincă și îl fixezi. E bine ca într-o singură seară să te dai la mai mulți, așa ai șanse să rămâi cu vreunul. Nu contează că te săruți cu mai mulți în intervale scurte, bărbații vor aprecia că n-ai prejudecăți. Când intră melodia dă dans lasciv, te dai pă la spatele lui și incepi să-l pipăi. Când e fraierul mai surpins, te duci in fața lui și-l săruți. O ții așa vreo juma' de oră, apoi mergeți să luați ceva dă băut. Îi dai numărul de telefon și te întorci la prietenii tăi. 

Dacă nu te sună a doua zi, anuntă-mă pe mine, că sigur rezolv eu cumva.

Din seria; îndreptar pentru femei, ediția unu.

Sau despre cum eu trebuia sa ma fac psiholog aka din nou am un titlu de postare mult prea lung - is curioasa cum o sa arate

Obișnuiam să iubesc un băiat.

Ăsta e un secret pe care-l țin ascuns de mult timp.

Obișnuiam să iubesc un băiat obișnuit, care, ca orice băiat, făcea de toate. Și bune și rele. Și mai greșea și-l mai iertam și mai greșeam și eu și dispărea. Ca orice băiat, băiatul ăsta se schimba. El nu creștea ca noi toți, când eu eram mica, el era mare și se numea Mario. Era cel mai frumos băiat din lume. Apoi am început eu să cresc și Mario să devină perimat. S-a mai oprit din crescut, până am fost eu mai mare ca el. De câteva ori. Și mi-a plăcut să-l știu așa, mic și să fiu eu mai isteață ca el. Să nu mai depind de protecția lui. A mai crescut, a mai stagnat. De câteva ori. A fost blond cu zulufi și cu ochii mici, oblici, de asiatic, a fost brunet cu buze mari, a fost  înalt și roșcat. A fost de toate, a fost în toate felurile. A acumulat în el greșeli și momente, și-a pierdut numele și culoarea ochilor. A fost un tot format din toate chipurile pe care le-a luat.

Obișnuiam să-l iubesc pe băiatul-bărbat și nu înțeleg cum oamenii ma acuză că mă îndrăgostesc prea repede și prea des. Și de prea multe persoane in același timp. E simplu, eu știu ca omul ăsta nou de care mă indrăgostesc e doar un nou chip al lui Mario, al băiatului pe care obișnuiam oricum să-l iubesc. Mi-e atât de ușor să mă îndrăgostesc, știind că oricum, îl cunosc pe omul ăsta nou, îl cunosc bine și că aduce cu el toate momentele pe care le-am trăit cu băiatul-bărbat din capul meu.

Dacă cineva m-ar intreba vreodată care e bărbatul meu ideal, aș spune că băiatul ăsta pe care obișnuiam să-l iubesc și care trăiește în capul meu. Are multe chipuri, are toate chipurile tuturor băieților-bărbați pe care i-am iubit vreodată. Câți au fost, nu contează, nu e relevant. Ceea ce contează e că toate femeile din lume văd în fiecare bărbat o cicatrice a celor dinaintea lui. Că n-aveți ce face în privința asta, decât să vă obișnuiți că purtați pe trup o mie de cicatrici, pe care doar femeia de lângă voi le cunoaște și că niciodată nu le veți ști chiar pe toate. Îmi pare rău, dragii mei.

PS: sufăr de schizofrenie.

Oh great, I'm sick of love.What am I gonna do now?

Despre cel mai frumos concert din viata mea

Urzica s-a gandit ca cel mai frumos lucru pe care il poate face in viitoarea perioada este sa iasa din casa. Pentru ca nu ii place sa stea in casa, se deprima si incepe sa dezvolte o tendinta catre migrenita acuta. Adica o doare capul.

Asa ca s-a gandit. S-o arzi cu alcool prin cluburi nu mai e fain la 21 de ani. Pentru ca nu-i mai place inghesuiala, pustoaicele umede si baietii care se cred cool pentru ca au ochelari cu rama groasa. Si creasta. Si esarfa. Si gentuta. Pentru ca nu-i mai place sa stea la coada 20 de minute pentru o bere si inca 20 ca sa o dea inapoi naturii. Pentru ca muzica incepe sa nu mai fie faina in cluburi, pentru ca risca sa se vomite pe ea. Pentru ca nu-i place sa fie pipaita fara sa fie anuntata. Pentru ca...

Vremea si nici statutul social nu-i permit Urzicii sa se plimbe prin parc. Nu are un baiat care s-o tina de mana si nici rezistenta termica iesita din comun.

Iesirile in 2/3/4/5 cu prietenii au si ele hazul lor, doar ca Urzica nu are chef sa discute, sa filozofeze, sa schimbe pareri. Urzica s-a salbaticit in casa, are nevoie sa iasa, dar are nevoie de o activitate suport - ceva care sa-ti ocuupe timpul atat cat iesi.

Asadar, cea mai buna optiune ramane iesitul la munte si concertele . Le-a pus pe amandoua pe wish list pentru dupa-sesiune. Un munte cu 3 prieteni + inca 8 necunoscuti. Si doua concerte: Alternosfera si EMIL. Good!

Un concert pe care chiar mi l-as dori din suflet ar fi Steleverzi, Dar deocamdata nu se anunta nimic.

Oricum , timpul ma preseaza, asadar o sa click-uiesc "Publicati" acum. Asadar, daca stiti ceva concerte marfa la care credeti ca mi-ar placea sa merg, nu uitati sa-l mentionati.

Seara faina,
Cealalta personalitate a Urzicii

PS: Da, n-am mai avut timp sa vorbesc despre cel mai frumos concert din viata mea. Poate o data viitoare. Dar iata un o imagine, pentru a va da seama si singuri.

Verbul zilei (I)

Buna seara,

Eu sunt Urzica si nu mai am viata. Dar sper sa-ncep sa am, acum ca iau concediu. Neah, nu inca, mai am de omorat ceva timp. Dupa, ma intorc sa-l inviu si sa-l traiesc cu adevarat.

Cel mai frumos lucru care ti se poate intampla atunci cand viata ta nu mai are gust este sa te indragostesti.

Zilele trecute ma gandeam la iubire. Ma gandeam ca inselatul unui partener este fix ca schimbatul perechii de pantofi. Ii ai pe astia noi, sunt super, ti i-ai dorit de mult, sunt perfecti, iti place sa te afisezi cu ei in public. Apoi dintr-o data iti dai seama ca ceva se intampla. Sunt prea grei sau iti fac batai sau ca, de fapt, miros urat etc. In fine, orice mizeriuta de-asta. Si dintr-o data, dupa doua saptamani de fluturare, ii arunci intr-un colt si-ti pui pantofii vechi in picioare -asa comozi, asa de cunoscuti, atat de dragi.

Si dintr-o data, m-a lovit inspiratia: m-am indragostit. Intr-un mod stupid, doar ca asa e. Nu-l cunosc, nu stiu cinne e, cum e, cu ce se ocupa, al cui e etc. Doar ca m-am indragostit, pentru ca am simtit acea chestie cliseica. Ca asa trebuie sa fie, ca asa a fost facut. Si ma resemnez. Nu vreau sa stie, nu vreau sa fac nimic pentru asta, vreau sa fiu doar eu cu starea asta narcotica. Sa ma ingrop in insomnie si sa visez.

Dupa ce m-am chinuit 5 minute sa neg ca asa e, am zic ok si-am respirat adanc.

Trag pe nari in fiecare zi emotia,
trag cu ochiul dupa colturi sa-l vad,
trag in piept fumul de tigara, 
trag de mine sa mai creasca,
trag cu glontele-n vointa,
trag de timp cand este langa mine,
trag la masea ca sa nu doara,
mai trag de limba pe cateva cineva,
sper ca am tras lozul norocos cu indragostirea asta,
si doar pentru ca a tras Afrodita la casa mea,
nu inseamna ca ma trag pe fund,
chiar daca nu trage de fiare,
e egal, pentru ca oricum nu vrea sa i-o trag .
Si nu ma trage pe mine la raspundere, prietene,
ca doar nu-ti trag clopotele
si nici nu te trag in jos.
De cand e gol in mine, a inceput sa ma traga curentul.

Sau despre verbul zilei. A trage :)

Help.

Pierdut veveritoi de culoare alba. Dimensiuni:20 cm. Raspunde la numele de Skippy. Semn distinctiv: doi dinti din fata de Marin Sorescu. Ultima data a fost vazut in zona: BitDefender. Defect: ii place prea mult vodka. Pentru orice informatii, va rog sa ma cautati la biroul TL13. Ofer recompensa un zambet. Multumesc. (PS: Acest mesaj este deosebit de serios.)

Urmuziana

M-am tot gandit in timpul asta si mi-am dat seama ce va face pe voi demni de dispret. Sunteti importanti pentru mine si stiu si cred ca nu imi pot vedea viata fara voi, dar jur ca va dispretuiesc din tot sufletul meu. Sa luam loc, sa discutam asa cum nu vom putea discuta niciodata fata in fata, pentru ca eu n-am curaj sa va spun asta si n-am curaj sa va pierd, sa mai pierd.

Mi-a luat 2 ani jumate sa inteleg de ce nu te pot suporta in aceeasi incapere cu mine si de ce discutiile cu tine ma fac sa raman prostita. Pentru ca-ti lipseste pasiunea. Iti lipseste feminitatea sufleteasca. Iti lipseste finetea, delicatetea gesturilor mici. Nu esti decat o masinarie programata sa faca lucruri, uneori le face bine, doar ca le face mecanic, fara urma de infiorare. Nu stii sa recunosti o carte buna, o muzica buna, nu stii sa dansezi, nu te-ai lasat niciodata in voia muzicii, nu stii sa plangi, nu poti sa privesti mai mult de 5 minute o fotografie, nu incerci sa cunosti oamenii din jurul tau, nu faci din tine decat o imagine digerabila, nu esti capabila de ura, nu ai curajul sa treci pe langa oamenii demni de dispret fara sa-i saluti, nu stii sa ignori regulile sociale, nu stii sa compari viata cu imaginatia ta, nu stii sa iubesti. Nu esti nimic! Esti doar o bucata de carne care gandeste mecanic. Mi-e sila de tine.

Si mi-a mai luat incat un an si ceva, aproape jumate, sa pot sa te inteleg. Pentru ca mereu aveam impresia ca esti complicat, pentru  ca ma ascultati si zambeai in modul ala misterior. Habar n-aveam  ca zambeai prostit, pentru ca nu m-ai inteles niciodata si pentru ca nu voiai sa-ti tradezi simplitatea intelectuala. E in regula, doar ca au venit momentele in care m-am suparat ca nu mi-ai raspuns potrivit din lipsa de intelegere. Si-am crezut ca esti doar insensibil si ca nu tii la mine. Mi-a luat un an si ceva, aproape jumate, sa inteleg ca de fapt m-ai iubit si n-am stiut sa vad asta, n-am stiut sa te iubesc la fel, ci te-am iubit in modul meu complicat. E pacat, insa trebuie sa recunosc ca e mai bine asa, nu pot sa ma simplific pentru o minte prea lenesa, pentru un suflet prea anesteziat, pentru o mana prea rece. Nu pot nici macar sa mai rad cu aceeasi pofta la glumele tale, pentru ca acum stiu ca ele nu sunt dovada unui zbucium intelectual, ci sunt doar intamplari neuronale. Nu mai pot nici macar sa admir naturaletea ta sociala, pentru ca stiu ca e doar incercarea de a masca o timiditate nativa. Nici nu mai stiu cine esti si acum imi dau seama ca n-am fost niciodata prieteni, pentru ca ai refuzat cu indarjire sa mi te arati asa cum esti, nu mi-ai dat nici indicii, m-ai lasat sa continui in minciuna asta. Te urasc pentru neincrederea acordata.

Punandu-va fata in fata, as constata ca din voi ar iesi o fiinta completa. Tu ai creierul, gandirea, ai puterea de munca si concentrarea, curajul, iar tu ai sufletul, ai simplitatea omului dedat pasiunilor, ai zambetul, ai privirea, ai mana. Dar separat va dispretuiesc egal.