Despre ce mă mai enervează pe mine în ultima perioadă.

Pentru că legal am de marți dreptul să beau alcool oriunde în lume, îmi permit să revin cu un nou post despre toate chestiile enerante și lipsite de simțul penibilului din jurul meu.

În primul rând, așa cum am observat cu toții, a venit primăvara. Nu e nicio noutate, nu e nicio minune, e doar cursul firesc al universului. E adevărat că vremea e faină și că-ți vine să te pițiponcești prin parcuri în cea mai deocheată rochie găsită prin șifonier. Sau în cel mai mulăcios tricou, în funcție de sex și kilograme. Și orientări sexuale. Sunt pentru aceste manifestări, indiferent de gradul de penibilitate pe care îl au. Ceea ce mă enervează însă de mor e că odată cu venirea primăverii toată lumea se crede mai frumoasă și mai artistă. Se iese momentan în grupuri mari (am observat că e un flow așa, pe la mijlocul primăverii abia se va ieși masim în cupluri) și se începe pozăleala. În toate unghiurile și în toate pozițiile, lângă toți copacii și pe toate băncile. După care se vine acasă, se încarcă pozele pe Facebook și se începe like-uiala pozelor celorlalți. O întreagă aventură. Ceea ce e enervant aici este că vezi peste tot același tip de poze, cu un ușor iz de artistic și cu aere de revelație divină. Nu, credeți-ne, și noi știm că-i primăvară, nu e nevoie să ne spălați creierul cu asta.

Pe urmă, mai e chestia asta nou apărută nu știu de unde printrre pizdele de la Litere de anul 3. Parcă toate și-au dat seama că sunt niște intelectuale și că toată lumea trebuie să știe asta. Din ce în ce mai multe statusuri de modul lucru la licență, licență :( etc. și din ce în ce mai multe check-in-uri de-alea pe facebook la BCU. Ahahahahahahaha. Nici măcar înduioșător nu e.

Pe de altă parte, chiar mă enervează portăresele de cămin. Aseară am petrecut cu niște prieteni, într-o manieră discretă, la modul că nu se auzea muzica de dincolo de ușa apartamentului meu (da, căminul meu e format din apartamente). N-am apucat să bem un pahar de ceva că ne-am trezit cu stimata doamnă portăreasă, care culmea, urcase 8 etaje pentru asta (că liftul nu mergea), care ne-a rugat frumos să nu mai atuncăm cu sticle de la etaj (?! say whaaaa?!). De parcă eram nebuni să aruncăm sticlele, în loc să le bem. După care ne-a spus că zbierăm și ca un copil mic a încheiat cu o să vă zic și la doamna administratoră. și-o să vină și poliția la voi, să știți! Ca un copil mic, care și-a luat-o pe coajă. Adică uadăfac stau la ultimul etaj, muzica era încet și noi fumam pe balcon. Nu zic,. probabil că făceam șă gălăgie, dar căcat e sâmbătă seara și nu e ca și cum tranșez bebeluși .

Altă chestie care mă enervează recent este mania asta dezvoltată și întreținută de zeci de site-uri de a evidenția diferențele dintre copilăria noastră (ai naibii bătrâni și noi, generația 90 ) și cei din 94-95. Frate, reveniți-vă, e natural să fie așa, e natural ca lumea să evolueze și copii să aibă cât mai multe lucruri, pentru că tehnologia evoluează și căcat nu pot să fiu coerentă, pentru că mi se pare lipsă de deschidere să ți se pară o tragedie că ăla mic are aifon de la 11 ani. Coa, și noi aveam calculatoare de la 13, iar ai noștri nu-și mai dădeau ochii peste cap, că vezi doamne ei mergeau dimineața la coadă la pâine, nu se jucam CS. Asta nu vi se mai pare mare lucru. Și că noi ne jucam în fața blocului, iar ăștia mici stau pe net. Și ai noștri mergeau la păscut cu vacile și stăteau acolo toată ziua, nu se jucam șotron și așteptau să fie chemați la masă. Lumea e făcută să se schimbe, get over it!

Mă enervează oamenii care brusc se cred altfel și se tot laudă cu cum sunt ei acuma și cât de căcat suntem noi. Mă enervează oamenii care predică un stil de viață, creștinismul, vegetarianismul sau neconsumul de alcool. Mă enervează oamenii care te judecă pentru fiecare cuvințel, de parcă pula mea nu mai are omul acuma voie să mai fie și altfel, unde pula mea e atunci libertatea de gândire și exprimare. Mă enervează cuplurile în care cei doi nu au nicio treabă și nu se potrivesc. Mă enervează enervarea mea și mă enervează astenia de primăvare (care da, există, nu e un mit). Mă enervează mahmureala și făcutul curățeniei. roarrrrrrr!

Noapte bună.